ICCJ. Decizia nr. 247/2004. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.247/2004

Dosar nr. 3883/2003

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 551 din 5 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5919/2002, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.A. ca nefondată.

A fost obligat petentul la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Petentul P.A. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 296 din 10 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2480 din 16 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, fiind încarcerat la 29 mai 2001, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 428/2001.

Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. A1/14.135/2002 din 25 ianuarie 2003, rezultă că petentul condamnat a suferit un infarct miocardic anterior vechi fără modificări la testul de efort, limitat la dispnee, insuficienţă respiratorie cronică şi obezitate, afecţiuni ce pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P., cu respectarea strictă a indicaţiilor terapeutice şi efectuarea periodică sau la nevoie a consultaţiilor necesare.

În aceste condiţii, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile, prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., deoarece petentul poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P. şi fără a se dispune întreruperea pedepsei în executarea căreia se află.

Împotriva sentinţei penale menţionate mai sus, în termen legal a declarat apel condamnatul P.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că la locul de detenţie nu i se poate acorda îngrijiri medicale de specialitate.

Prin Decizia penală nr. 424 din 13 august 2003 s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat reţinându-se că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, care a solicitat admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă că petentul suferă de afecţiuni, care pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P., şi că nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de condamnatul P.A., împotriva deciziei nr. 424 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 247/2004. Penal