ICCJ. Decizia nr. 2470/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2470/2004
Dosar nr. 11/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 10 septembrie 2003, Tribunalul Sibiu a hotărât următoarele:
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpaţii: C.D. şi C.M.G. la câte 7 ani şi 8 luni închisoare, pentru fiecare inculpat, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpaţi, la câte 5 luni închisoare, pentru comiterea de către fiecare a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la câte un an şi 6 luni închisoare fiecare inculpat, pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis celor doi inculpaţi exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut şi prelungit starea de arest a celor doi inculpaţi, până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de 30 zile de la data prezentei hotărâri.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor, perioada arestului preventiv, începând cu data de 4 februarie 2003.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la câte 5 luni închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea linişti publice.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare, sporită la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la 5 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare, sporită la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus faţă de inculpaţii C.A. şi M.G., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis celor doi inculpaţi, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor 4 inculpaţi, pentru infracţiunea de asociere pentru comiterea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe toţi cei patru inculpaţi, în solidar, să plătească părţii civile M.G., despăgubiri civile în sumă de 7.149.843 lei şi daune morale în sumă de 20.000.000 lei şi părţii civile D.S., despăgubiri civile în sumă de 1.750.000 lei şi daune morale în sumă de 15.000.000 lei şi Spitalului Judeţean Sibiu, cheltuieli de spitalizare în sumă de 8.678.000 lei făcute cu partea vătămată M.G. şi 5.785.870 lei făcute cu D.S.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare din cei patru inculpaţi să plătească părţii civile M.G., câte 1.166.668 lei şi lui D.S. câte 1.666.666 lei.
Obligă pe inculpaţii C.D. şi C.M.G. în solidar, să plătească părţii civile T.I., despăgubiri civile în sumă de 5.150.000 lei şi daune morale de 45.000.000 lei şi Spitalului Judeţean Sibiu, suma de 9.568.285 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Obligă pe fiecare din aceşti doi inculpaţi, să plătească părţii civile câte 1.750.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:
C.M.G. şi C.D., câte 2.500.000 lei; C.A., 1.950.000 lei din care 450.000 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu la urmărirea penală şi pe inculpatul M.G., 1.500.000 lei.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
De mai mulţi ani, între familia inculpaţilor şi partea vătămată M.G. erau relaţii încordate, marcate periodic de acte de violenţă, în care au fost angrenate părţile.
În toamna anului 2002, când M.G. le-a solicitat inculpaţilor să nu agreseze pe consăteanul şi prietenul său D.S., pentru motivul că acesta ar fi afirmat că l-a surprins pe inculpatul C.D. încercând să fure dintr-o locuinţă, relaţiile s-au înrăutăţit şi inculpaţii au hotărât să se răzbune.
Astfel, în seara zilei de 14 octombrie 2002, pe la orele 21,30, pretextând că partea vătămată M.G. i-a acuzat că sunt hoţi, inculpaţii C.D., C.M.G., M.G. şi C.A., înarmaţi cu bâte, s-au deplasat la barul SC V. SRL din satul Caşolt, judeţul Sibiu, hotărâţi să se răfuiască cu părţile vătămate.
În apropierea barului, în stradă, inculpaţii au surprins pe partea vătămată M.G. şi i-au aplicat mai multe lovituri cu bâtele încât aceasta şi-a pierdut cunoştinţa.
La îndemnul inculpatului M.G., ceilalţi inculpaţi au lovit cu bâtele şi pe partea vătămată D.S. pentru că le ceruse să înceteze actele de violenţă.
Întrucât părţile vătămate M.G. şi D.S. erau căzute în stradă pline de sânge şi inculpaţii continuau să le lovească, a intervenit partea vătămată T.I., în vârstă de 62 de ani, care s-a apropiat şi a cerut inculpaţilor să înceteze agresiunea.
Inculpaţii C.D. şi C.M.G. l-au lovit şi pe T.I. cu bâtele, cu mare intensitate, mai întâi în zona toracelui, apoi au vizat capul şi numai faptul că partea vătămată şi-a protejat capul cu braţul, intenţia acestora de a ucide nu a fost realizată.
Această parte vătămată a suferit o fractură 1/3 cubitus drept, cu deplasare, necesitând pentru vindecare în total 70-75 zile îngrijiri medicale.
Părţile vătămate M.G. şi D.S. au fost internate în spital, în regim de urgenţă, necesitând îngrijiri medicale, timp de 18-19 zile respectiv, 12-14 zile.
S-a mai reţinut că inculpaţii au tulburat liniştea şi ordinea publică în sat, încât pentru restabilirea ordinei a fost necesară deplasarea şi intervenţia mai multor poliţişti din Detaşamentul pentru intervenţie rapidă Sibiu.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, solicitându-se achitarea tuturor pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. S-a mai solicitat achitarea şi pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi aplicarea circumstanţei atenuante a provocării.
Au mai declarat apel şi părţile civile T.I., D.S. şi M.G., solicitând majorarea despăgubirilor.
Prin Decizia penală nr. 394 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi de părţile civile.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.D. şi C.M.G. şi a dedus din pedepsele aplicate acestora timpul arestării preventive de la 4 februarie 2003 la data pronunţării deciziei.
Apelanţii inculpaţi şi apelantele părţi civile au fost obligaţi să plătească, câte 400.000 lei cheltuieli judiciare fiecare.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul C.M.G., susţinând în primul motiv formulat că fapta împotriva părţii vătămate T.I. a fost încadrată greşit în art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală, căci el nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.
Critica este nefondată.
Faţă de faptul că s-au folosit bâte, că s-a vizat capul părţii vătămate şi că loviturile au fost aplicate cu mare intensitate, demonstrată de leziunea asupra braţului ridicat pentru protejarea capului, s-a reţinut corect intenţia de omor.
Numai faptul că partea vătămată a ridicat braţul pentru protejarea capului, vizat de inculpaţi, executarea loviturilor nu şi-a produs rezultatul posibil, decesul.
Deci, încadrarea juridică a acestei fapte în tentativă la infracţiunea de omor calificat, în public, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., nu este criticabilă.
Recurentul a mai criticat Decizia atacată şi pentru nereţinerea circumstanţei atenuante a provocării.
Şi această critică este nefondată.
Faptul că partea vătămată T.I., văzând că părţile vătămate M.G. şi D.S. erau căzute în stradă, pline de sânge şi că inculpaţii C.D. şi C.M.G. continuau să le lovească cu bâtele, a intervenit solicitând acestora să înceteze agresiunea, nu constituie un act de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., ci un act civic pozitiv.
De asemenea, nu se poate reţine provocarea din partea celorlalte părţi vătămate, întrucât nu s-au săvârşit asemenea acte.
Recurentul şi ceilalţi inculpaţi s-au deplasat la locul faptei, în mod vădit cu scopul de a agresa părţile vătămate.
Criticile formulate fiind deci nefondate şi cum nu se constată nici motive de care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.G. se va deduce durata arestării preventive de la 4 februarie 2003, la data pronunţării prezentei decizii.
Recurentul va fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.G. împotriva deciziei penale nr. 394 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 6 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 247/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2471/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
