ICCJ. Decizia nr. 2472/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2472/2004
Dosar nr. 1413/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 11 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Maramureş, inculpatul T.P. a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 şi art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 26 martie 2003 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Ş.C.W. la 40.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. Maramureş suma de 469.945 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii civile Ş.C.W.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea briceagului corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 16 martie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, în mai multe localuri, inculpatul s-a întâlnit într-un bar din cartierul Săsar, cu partea vătămată Ş.C.W. şi martorul C.V. care se aflau şi ei în stare de ebrietate.
Cei trei şi-au cumpărat o sticlă de băuturi alcoolice după care s-au deplasat lângă fostele WC-uri publice aflate în apropierea barului P. Aici s-au aşezat pe o bordură şi pe rând au început să bea din sticla cumpărată dată din mână în mână.
Nu după mult timp partea vătămată şi inculpatul s-au ridicat purtând o discuţie pe ton ridicat, în timp ce martorul C.V. a rămas pe bordură.
La un moment dat partea vătămată l-a scuturat de haină pe inculpat şi i-a cerut să-i arate „de ce este în stare". Enervat inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care a vrut să-l pună părţii vătămate la gât, dar aceasta s-a ferit şi atunci inculpatul a lovit-o cu briceagul în abdomen.
În timp ce partea vătămată se apleca de durere, inculpatul a plecat în fugă de la locul faptei abandonând briceagul lângă un copac, de unde a fost ridicat de poliţie.
Martorul L.G. a văzut-o pe partea vătămată pe care o cunoştea şi a ajutat-o să ajungă acasă de unde a chemat salvarea fiind transportată la spital.
Instanţa a reţinut că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
S-a mai reţinut că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., apreciindu-se că simpla scuturare de haine şi solicitarea părţii vătămate de a-i arăta ce poate a fost în măsură, raportat şi la starea inculpatului, să-i provoace o tulburare psihică.
Prin Decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect faptele şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., iar la individualizarea pedepsei corect s-a apreciat că inculpatul beneficiază de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii.
S-a constatat că este întemeiată susţinerea inculpatului că încadrarea juridică a faptei este greşită, întrucât lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, ceea ce demonstrează că inculpatul a acceptat producerea rezultatului.
S-a mai reţinut că este nefondată şi critica formulată în apelul procurorului cu privire la reţinerea scuzei provocării, întrucât martorul a cărui declaraţie a arătat că partea vătămată a încercat să obţină şi o sumă de bani de la inculpat, fapt pentru care acesta s-a manifestat negativ.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în motivarea căruia s-a susţinut că nejustificat s-au aplicat dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se comiterea faptei în stare de provocare.
Recursul este fondat.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În speţă, deci declaraţiile martorilor oculari T.A.C.T., P.A.I. şi L.G.A. rezultă că în cadrul discuţiei pe care o avea partea vătămată şi inculpatul, ambii aflaţi în stare de ebrietate, partea vătămată l-a tras pe inculpat de haină şi i-a cerut „să-i arate ce poate".
Or, acest comportament al părţii vătămate nu poate constitui o provocare în înţelesul art. 73 lit. b) C. pen. şi nici nu era de natură să determine o stare de tulburare sau emoţie.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că declaraţia constituie o dovadă a comportamentului provocator al părţii vătămate, care ar fi încercat să ia bani de la inculpat.
Astfel, numitul D.B.Şt. a afirmat doar că a auzit pe cineva strigând „să-i dea banii" însă nu ştiu „cine a strigat". Aceste afirmaţii nu sunt însă de natură a confirma susţinerile inculpatului, în sensul că a fost lovit de partea vătămată care mai vroia bani pentru băuturi şi care l-a controlat în acest scop în buzunare şi nu pot înlătura cele văzute de cei trei martori care au văzut desfăşurarea incidentului.
De altfel, în opinia Curţii, din probele dosarului nici nu rezultă că această persoană a fost prezentă la locul faptei, prima instanţă procedând la audierea ei ca martor, pe baza afirmaţiilor apărătorului inculpatului, nesusţinute de nici o dovadă, că martorul a fost identificat de fratele inculpatului în urma unor demersuri prin mica publicitate.
În consecinţă, Curtea reţine că greşit s-au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Constatând existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de procuror şi va casa hotărârile pronunţate înlăturând circumstanţa atenuantă legală reţinută în cauză.
Având în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate a acestuia şi împrejurările comiterii faptei, care deşi nu au fost de natură să producă o puternică tulburare sau emoţie în înţelesul art. 73 lit. b), pe fondul stării de ebrietate în care se aflau părţile, în mod evident au influenţat comportamentul inculpatului, se apreciază că se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen., urmând ca pedeapsa să fie stabilită în condiţiile art. 76 C. pen.
Se va deduce la zi perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Casează Decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, precum şi sentinţa penală nr. 282 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureş, numai cu privire la greşita reţinere în sarcina inculpatului Ţ.P. a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplică inculpatului Ţ.P., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la26 martie 2003 la 6 mai 2004.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2471/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2473/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
