ICCJ. Decizia nr. 2473/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2473/2004
Dosar nr. 20/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 631, pronunţată la 6 noiembrie 2003, în dosarul penal nr. 206/2003, Tribunalul Constanţa, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 317 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei Adjud şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicată prin prezenta sentinţă.
În final, inculpatul N.D. are de executat pedeapsa de 11 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada executată prin reţinere şi arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive faţă de inculpatul N.D. pe o perioadă de 30 de zile de la data de 10 noiembrie 2003 până la data de 9 decembrie 2003.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii cu privire la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 161 din 20 februarie 2002 a Judecătoriei Tecuci şi a dispus executarea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, alăturat pedepsei aplicată prin prezenta sentinţă, rest de 492 zile închisoare.
În final, inculpatul C.M. are de executat pedeapsa de 10 ani şi 492 zile închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada executată din pedeapsă prin reţinere şi arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive faţă de inculpatul C.M., pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada executată prin reţinere şi arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive faţă de inculpatul C.C. pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus perioada executată din pedeapsă, prin reţinere şi arestare preventivă de la 13 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.V. pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă I.M. şi a obligat pe inculpaţii M.V., C.C., C.M. şi N.D. în solidar, către aceasta la plata sumei de 122.500.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care 22.500.000 lei, daune materiale şi 100.00.00 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., cu referire la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de câte 750.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 9 ianuarie 2003, inculpaţii s-au întâlnit la locuinţa lui M.V. când, la propunerea lui N.D. s-au hotărât să comită un furt din locuinţă, C.C. recomandând locuinţa numitei I.M. (în vârstă de 76 ani), despre care ştiau că locuieşte singură.
În aceeaşi seară, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa indicată de C.C., pentru a studia posibilitatea comiterii faptei.
Urmare a documentării şi echipării cu câte o cagulă confecţionată acasă la M.V., din material pus la dispoziţie de C.C., în noaptea de 11 ianuarie 2003, inculpaţii C.M. şi N.D. au pătruns în curtea părţii vătămate I.M. şi au spart un geam de la o fereastră pentru a intra în casă.
Partea vătămată auzind zgomotul produs de geamul spart, a deschis uşa din faţă, de acces în locuinţă, pentru a constata ce s-a întâmplat şi, în momentul în care se afla în cadrul uşii, inculpaţii N.D. şi C.M. au împins-o în interior, au imobilizat-o şi au lovit-o.
Pentru a o împiedica să strige după ajutor, inculpatul C.M. i-a introdus „un căluş" în gură, după care, împreună cu inculpatul N.D. au legat-o de mâini şi picioare, au introdus-o în baie şi au acoperit-o cu o plapumă, pături şi diferite confecţii.
Apoi, cei doi inculpaţi au căutat prin casă, unde au găsit şi sustras 3100 coroane daneze, 100 dolari S.U.A., 3.000.000 lei, un calculator, un radio-casetofon, un tensiometru, cafea şi dulciuri, pe care le-au pus într-o sacoşă şi cu bunurile sustrase au părăsit locul faptei şi s-au dus acasă la M.V., lăsând acolo bunurile în prezenţa acestuia.
După aceea, aceşti trei inculpaţi au mers la un bar şi au consumat băuturi alcoolice, cu care ocazie autorii au relatat modul cum au procedat.
În continuare, despărţindu-se de autori, inculpatul M.V. împreună cu inculpatul C.C. au vândut lui R.A. patru pachete de cafea, iar când încercau să valorifice şi alte bunuri într-un bar, primul dintre ei a fost reţinut de poliţie.
Partea vătămată I.M., în urma agresiunii respective a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare, 10-12 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost restituite părţii vătămate bunuri în valoare de 12.200.000 lei, găsite la inculpaţi, iar pentru diferenţă s-a formulat cerere de despăgubiri.
Împotriva sentinţei au declarat apel cei patru inculpaţi, solicitând reducerea pedepsei, iar inculpatul C.M. a solicitat, în principal, achitarea şi în subsidiar, redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 388 din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, a dedus în continuare, detenţia preventivă de la data sentinţei apelate, 6 noiembrie 2003 şi a menţinut măsura arestării preventive.
Totodată, a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 600.000 lei reprezentând onorariul apărători din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs numai inculpatul N.D., pe care nu l-a motivat, lăsându-l la aprecierea instanţei, iar apărătorul desemnat din oficiu a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica formulată este nefondată.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului N.D. în concordanţă cu probele administrate şi a încadrat fapta în textul de lege corespunzător.
Totodată, instanţa a aplicat o pedeapsă just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi cu gradul ridicat de pericol social al persoanei inculpatului, recidivist, fără ocupaţie.
Nu se impune reducerea pedepsei aplicate, ci dimpotrivă a se menţine la cuantumul stabilit pentru a se asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Procurorul de şedinţă a învederat şi un alt motiv de recurs, care se poate lua în considerare din oficiu în recursul inculpatului.
Prima instanţă, a hotărât corect în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 317/2002 a Judecătoriei Adjud şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, dar a omis să dispună, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 356 C. proc. pen., timpul executat din pedeapsa de un an închisoare care se deduce din pedeapsă.
Din copia de pe cazierul judiciar rezultă că inculpatul N.D. a fost arestat preventiv de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud în perioada 12 septembrie 2002 – 21 octombrie 2002, iar prin sentinţa penală nr. 317/2002 a Judecătoriei Adjud a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei.
În această situaţie, urma ca instanţa să deducă din pedeapsa rezultantă, perioada de la 12 septembrie 2002 la 21 octombrie 2002 în cauza de la Adjud, cât şi perioada arestului preventiv de la 13 ianuarie 2003, în ultima cauză.
Considerând că greşeala învederată constituie motivul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul şi casa atât Decizia atacată, cât şi hotărârea instanţei de fond, numai cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului, a perioadei executate de la 19 septembrie 2002 şi 21 octombrie 2002 şi a deduce această perioadă, precum şi perioada arestării preventive de la 13 ianuarie 2003 la 6 mai 2004.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate se vor menţine.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 388 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 631 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului, a perioadei executate, de la 19 septembrie la 21 octombrie 2002.
Deduce din pedeapsa de 11 ani închisoare, perioada executată de la 12 septembrie la 21 octombrie 2002 şi perioada arestării preventive din 13 ianuarie 2003 la 6 mai 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2472/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2474/2004. Penal → |
|---|
