ICCJ. Decizia nr. 2887/2004. Penal. Art.254, 257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2887/2004
Dosar nr. 5818/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 15 mai 2003 a Tribunalului Botoşani, au fost condamnaţi inculpaţii:
- A.N. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- A.M.C. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În esenţă, s-a reţinut că, la 6 ianuarie inculpatul A.M.C. administrator al S.C. A.C. SRL Botoşani, a adresat o cerere sucursalei C.E.C. Botoşani şi a solicitat un credit de 700.000.000 lei pe care să-l folosească în activitatea curentă a societăţii.
Pentru întocmirea dosarului de creditare a fost desemnat, în calitate de consilier de credite, inculpatul A.N.
În urma examinării balanţelor societăţii pe perioada septembrie 1999 – ianuarie 2000, inculpatul A.N. a constatat că societatea nu a înregistrat profituri, ci pierderi, astfel că nu întrunea cerinţele legale pentru a beneficia de creditul solicitat.
Faţă de această situaţie, inculpatul A.N. i-a explicat inculpatului A.M.C. imposibilitatea de a primi creditul şi a pretins de la acesta suma de 15.000.000 lei, în schimbul căreia a falsificat balanţele societăţii, atestând nereal că societatea a realizat profituri şi a conceput un plan fictiv de afaceri cu S.C. T. SRL Botoşani.
Pentru completarea dosarului de creditare, inculpatul A.M.C. a menţionat că poate garanta restituirea creditului cu un apartament situat în Botoşani, cu un imobil situat în comuna Zăiceşti şi un gater.
Inculpatul A.N. nu a verificat existenţa şi valoarea bunurilor cu care s-a garantat restituirea împrumutului.
Ulterior, cu ocazia cercetării s-a descoperit că gaterul nu a existat, iar construcţiile din comuna Zoiceşti se aflau pe un teren care nu era în proprietatea sau administrarea beneficiarului creditului.
După întocmirea dosarului, în aceste condiţii, inculpatul A.N. a pretins încă 30.000.000 lei, cu motivarea că trebuie să-i dea celor de care depinde aprobarea împrumutului.
Această sumă a fost dată de inculpatul A.M.C. în două tranşe (de 20.000.000 lei şi respectiv 10.000.000 lei) inculpatului A.N.
În acest mod, inculpatul A.M. a reuşit să obţină un credit de 300.000.000 lei pe care i-a folosit pentru plata unor datorii personale şi nu în scopul în care i-au fost acordate.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 356 din 24 noiembrie 2003 a respins apelurile inculpaţilor.
Prin recursurile declarate, inculpaţii reiterând criticile formulate în apel, au susţinut că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice întrucât probele administrate au fost greşit interpretate şi că în realitate o analiză temeinică a acestora conduce la constatarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
În subsidiar, solicită reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării acestora.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au interpretat corect probele, au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare în dispoziţiile legii.
Faptul că balanţele societăţii S.C. A.C. SRL Botoşani au fost falsificate, rezultă din raportul de expertiză contabilă în care s-a arătat că balanţele privind debitele şi creditele pe perioada septembrie 1999 – ianuarie 2000 au fost falsificate prin trecerea în contul 121 a unor profituri nereale, care să permită concluzia că societatea îndeplineşte cerinţele de acordare a creditului solicitat.
Participaţia inculpatului A.N., la falsificarea balanţelor este dovedită prin declaraţiile martorilor C.P. şi A.M.C.
Critica referitoare la inexistenţa prejudiciului, este de asemenea nefondată.
Prejudiciul în sumă de 300.000 lei, a fost creat în momentul ridicării acestei sume de la C.E.C., sumă reprezentând un credit obţinut şi acordat pe baza unor acte false, care în realitate, fără aceste acte nu putea fi aprobat şi obţinut.
În raport de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat infracţiunile, acestea reflectă un grad ridicat de pericol social, al faptelor şi făptuitorilor, astfel, că nu se justifică nici reducerea pedepselor şi nici schimbarea modalităţii de executare a acestora.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate să fie respinse ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la cheltuieli judiciare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii A.M.C. şi A.N. împotriva deciziei nr. 356 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului fiecare 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2884/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2891/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
