ICCJ. Decizia nr. 2914/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2914/2004
Dosar nr. 4629/2003
Şedinţa publică din 28 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., a achitat pe inculpaţii G.F., F.M. şi Ş.M., dispunând punerea în libertate de îndată a acestora.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii D.F., R.D., E.D., M.M.S. şi E.C.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 3 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- D.F.;
- R.D.;
- E.D.;
- M.M.S.;
- E.C.D.,;
- la câte 4 ani închisoare fiecare cu aplicarea art. 861 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind pentru fiecare inculpat 6 ani termen de încercare conform art. 862 C. pen., urmând a se supune normelor prevăzute de dispoziţiile art. 86 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Constată că nu au fost arestaţi preventiv de la 13 decembrie 2001 la 15 ianuarie 2002.
În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea operativ a instalaţiei artizanale.
S-a reţinut în fapt că la data de 12 decembrie 2001, împreună cu alte persoane neidentificate, folosindu-se de o instalaţie artizanală montată la conducta C. 3, a SC P. Periş – Donza, judeţul Ilfov, constituiţi în grup organizat, au încercat să sustragă benzină, fiind surprinşi de organele de poliţie.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 588 din 2 octombrie 2003 care a dispus condamnarea inculpaţilor:
- E.C.D.;
- D.F.;
- R.D.;
- G.F.;
- F.M.;
- Ş.M.;
- M.M.S.;
- E.D.;
- la câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus arestarea preventivă de la 13 decembrie 2001 şi a confiscat instalaţia artizanală, precum şi suma de 6.600.000 lei de la inculpatul F.M.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, au declarat recurs, inculpaţii, invocând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei sub aspectul greşitei condamnări, precum şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Inculpatul F.M. a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, susţinând că întârzierea în declararea acestuia a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Analizând cererea prin prisma dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
La data de 2 octombrie 2003, s-a pronunţat de către Curtea de Apel Bucureşti, Decizia nr. 588 din 2 octombrie 2003, inculpatul F.M., fiind prezent la judecarea apelului.
Termenul de recurs de 10 zile se împlinea la 13 octombrie 2003, iar inculpatul a exercitat calea de atac la 24 octombrie 2003.
A susţinut că a fost în imposibilitate de a declara recurs în termen, fiind internat în spital în perioada 4 octombrie 6 noiembrie 2003, cu diagnosticul „hemoragie digestivă, ulcer duodenal", conform biletului de ieşire din spitalul Judeţean Ilfov.
La data de 20 octombrie 2003, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, prin sentinţa penală nr. 1077 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia la executare, formulată de F.M., în baza art. 461 alin. (1) lit. a) C. pen., şi a anulat mandatul de executare a pedepsei, dispunând punerea în libertate de îndată a acestuia.
Se constată că într-adevăr petentul a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul legal, din motive întemeiate, împrejurarea că a fost internat în spital fiind o cauză de întârziere ce nu îi este imputabilă.
În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile pentru a fi repus în termen, conform art. 364 C. proc. pen.
Analizând motivele de recurs formulate de inculpaţi, se constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Inculpaţii E.C.D., D.F., R.D., E.D., M.M.S., G.F. şi Ş.M. au solicitat admiterea recursului, considerând că, în raport de împrejurarea că infracţiunea de furt a rămas în faza de tentativă, cât şi de datele ce îi caracterizează, în cauză pot fi aplicate dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor de 4 ani aplicate.
În raport însă de împrejurarea că inculpaţii s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, de faptul că au pregătit minuţios săvârşirea furtului folosind o instalaţie improvizată ce permitea sustragerea de combustibil din conducte, intenţionând să sustragă mari cantităţi din acesta, pedepsele de 4 ani închisoare aplicate sunt corect individualizate, corespunzând criteriilor înscrise în art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de aceste motive, recursul inculpaţilor urmează a fi respins ca nefondat.
Cu privire la inculpatul F.M.
S-a solicitat în principal achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 şi lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul neparticipând la săvârşirea infracţiunii, alături de ceilalţi inculpaţi, iar în subsidiar, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins.
Este de necontestat împrejurarea că în ziua de 12 decembrie 2001, inculpatul F.M. a fost surprins împreună cu ceilalţi coinculpaţi în pădurea Mochiana Orac, stabilindu-se fără dubiu că aceşti intimaţi erau să sustragă benzină din conductă, ce traversează zona Periş – Dârza.
Pentru a-şi justifica prezenţa, a susţinut că se „deplasase în pădure pentru a cumpăra lemne de la un pădurar, al cărui nume nu îl cunoaşte, fie pentru a folosi la încălzirea locuinţei sale, fie pentru a cumpăra lemne pentru", pentru naşul său decedat, I.V., încercând astfel să explice şi prezenţa asupra sa a sumei de 6.600.000 lei.
Susţinerea este infirmată de împrejurarea că la percheziţia domiciliară s-au găsit 3 m3 de lemn, cumpăraţi anterior, aşa cum a relatat şi martorul A.I., socrul inculpatului.
Nu este de ignorat nici împrejurarea că, la sosirea jandarmilor inculpatul F.M. şi-a aruncat telefonul mobil, încercând să scape, de prinderea în flagrant; dacă prezenţa sa, la locul săvârşirii faptei era întâmplătoare, gestul apare ca nejustificat.
În raport de aceste elemente prezenţa inculpatului F.M., alături de ceilalţi şapte inculpaţi, ce aveau asupra lor canistre şi butoaie destinate depozitării benzinei ce urma a fi sustrase, cât şi faptul că a justificat prezenţa sa la locul faptei prin susţineri contradictorii şi nereale, constituie participare la săvârşirea infracţiunii pentru care a şi fost condamnat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare, vizând aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi acesta este nefondat.
Inculpatul, împreună cu ceilalţi, s-a asociat în vederea săvârşirii infracţiunii de furt, a cărei consumare a fost împiedicată de intervenţia forţelor de ordine.
Nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar din fişa cu antecedente penale, rezultă că a mai fost condamnat la 2 ani închisoare pentru acelaşi gen de infracţiuni.
Instanţa de apel a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepsei, nefiind motive care să determine aplicarea art. 81 C. pen., sau reducerea acesteia.
Întrucât motivele de casare sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpaţilor cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat şi onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.C.D., D.F., R.D., G.F., E.D., M.M.S. şi Ş.M. împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Admite cererea de repunere în termenul de recurs a inculpatului F.M. şi, pe fond, respinge, ca nefondat. recursul declarat de acesta, împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii inculpaţi E.C.D., D.F., R.D., E.D. şi M.M.S. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă recurenţii inculpaţi G.F. şi Ş.M. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2891/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2916/2004. Penal → |
|---|
