ICCJ. Decizia nr. 2816/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2816/2004
Dosar nr. 492/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 9 mai 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata P.C. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa aplicată este graţiată integral şi condiţionat.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească părţii civile S.N.T.F.C. S.A. Bucureşti, Regionala de Transport Feroviar Călători Galaţi, suma de 1.757.033.576 lei reprezentând contravaloarea a 49.465 legitimaţii de călătorie şi dobânda aferentă pentru perioada de la pronunţare până la achitarea integrală a prejudiciului.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada august 1989 – iunie 1998, inculpata a îndeplinit funcţia de gestionar al casei de bilete nr. 13 din staţia C.F. Galaţi – Călători, în gestiune ea având pachete de bilete-legitimaţii de călătorie pentru anumite relaţii de cale ferată, în funcţie de cerinţele călătorilor, depozitarea făcându-se în 4 tichete şi într-un dispozitiv special.
La 3 iunie 1998, pentru inventarierea gestiunii sale, s-a dispus sigilarea, măsură nerealizată întrucât inculpata, gestionar, s-a internat în spital.
În aceste condiţii, inventarierea gestiunii a început la 23 august 1998 şi a durat până la 24 februarie 1999, perioadă în care inculpata a mai fost internată în spital, odată având şi o tentativă de suicid. Inventarierea gestiunii a avut ca obiectiv perioada 5 iulie 1991 – iunie 1998, lipsa constatată fiind 1.757.033.576 lei reprezentând contravaloarea a 49.465 bilete C.F.R. la preţurile din 3 iunie 1998.
Expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală, a reţinut că inculpata a creat paguba menţionată, prin însuşirea în interes personal, a contravalorii celor 49.465 bilete pe care le-a avut în gestiune şi ca factori favorizanţi activităţii sale, evidenţiindu-se superficialitatea exercitării controlului ierarhic operativ lunar, controlului financiar intern şi neîndeplinirea, de către inculpată, a obligaţiei de serviciu ca la sfârşitul turei să întocmească centralizatorul în care să consemneze biletele vândute şi sumele încasate, obligaţie stabilită prin Instrucţia 61/1991 cap. IV, pct. 4-5.
În faza cercetării judecătoreşti (dosarul parcurgând mai multe rejudecări urmare admiterii apelului şi recursului declarate de inculpată), s-a mai dispus efectuarea a două expertize contabile, fiecare din ele stabilind prejudiciu de 45.502.055 lei şi, respectiv, de 67.466.968 lei.
Pentru elucidarea cuantumului prejudiciului cert, real şi dovedit, prin Decizia penală nr. 2935 din 7 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, admiţându-se recursul declarat de inculpată, s-au casat hotărârile şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare, la Tribunalul Galaţi (dosar nr. 1930/2002).
În rejudecare, s-a efectuat o expertiză tehnico-contabilă care a concluzionat că la stabilirea prejudiciului în sumă de 1.757.033.576 lei, biletele lipsă din gestiunea inculpatei au fost evaluate la preţurile de valorificare practicate la data de 3 iunie 1998, aceasta fiind data ultimă când gestionara inculpată a avut acces la gestiunea casei de bilete nr. 13.
Lipsa în gestiune s-a întins pe perioada 5 iulie 1991 - 1998, timp în care au avut loc mai multe modificări de preţuri, biletele de călătorie căpătând valoare în momentul vânzării lor şi încasării preţului, normele legale vizând răspunderea gestionarului impunând îndeplinirea, de către acesta, a tuturor îndatoririlor de serviciu menite a proteja integritatea bunurilor încredinţate spre gestionare: primire, păstrare, eliberare, toate aceste operaţii trebuind să fie îndeplinite prin evidenţiere în documente scrise şi în permanenţă apte să reflecte patrimoniul încredinţat.
Prejudiciul efectiv, acela de 1.757.034.576 lei reprezintă valoarea pe care ar fi obţinut-o partea civilă dacă, în momentul sigilării gestiunii inculpatei, s-ar fi găsit cele 49.465 bilete de călătorie şi ar fi fost valorificate cu preţul corespunzător fiecărei relaţii de călătorie.
Împotriva sentinţei, inculpata a declarat apel, motivul invocat fiind nelegala stabilire a cuantumului prejudiciului şi netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 726 din 17 decembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, cu referire la certitudinea lipsei din gestiunea inculpatei, numai a unui nr. de 132 bilete de călătorie în valoare de 67.466.968 lei, ceea ce determină, pe latură penală, aplicarea unei pedepse mai mici.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că inculpata nu a contestat, nici un moment inventarierea efectuată de revizorii Oficiului Control Financiar General Iaşi, finalizată prin procesul-verbal încheiat la 24 februarie 1999, prin care s-a constatat lipsa unui număr de 49.465 bilete de călătorie din gestiunea casei de bilete nr. 13.
Privind o parte din biletele CF constatate lipsă, probele au demonstrat că ele au fost valorificate de inculpată, fără ca ea să le înregistreze şi să depună la casieria colectoare, contravaloare acestora.
Faptul că inculpata obişnuia să sustragă bilete din pachetele predate gestiunii casei nr. 13, rezultă şi din împrejurarea că, la controlul gestiunii, dintr-un pachet de 100 bilete pentru relaţia Bucureşti Nord, au mai fost găsite doar 7 bilete, iar dintr-un pachet de 100 bilete pe relaţia Mangalia Nord, s-a găsit un singur bilet, restul, deşi fuseseră valorificate, nu au fost înregistrate în evidenţele gestiunii.
S-a dovedit, în fapt, şi că biletele predate gestiunilor, deci şi gestiunii inculpatei, erau păstrate în dulapuri din tablă, prevăzute cu 3 sisteme de închidere separată, la acestea având acces numai casierul gestionar.
Gestionarul, la sfârşitul fiecărei ture de serviciu, avea îndatorirea de a întocmi un borderou al vânzărilor şi al încasărilor din ziua respectivă, iar la plecarea din spaţiul gestiunii, avea obligaţia închiderii şi sigilării dulapurilor, astfel ca, în absenţa sa, deschiderea dulapurilor să nu fie posibilă decât prin violarea sistemelor de închidere şi a sigiliilor, situaţie neîntâmplată odată ce inculpata nu a sesizat conducerea staţiei C.F. despre vreun eveniment de acest gen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, activitatea infracţională a inculpatei întinzându-se pe o perioada lungă de timp, fără a se putea determina cert când aceasta a valorificat în interes personal, fiecare din cele 49.465 bilete de călătorie şi în condiţiile în care în perioada infracţională au intervenit majorări de tarife la călătoria cu trenul, prejudiciul creat se calculează la preţul biletelor la data constatării lipsei în gestiune, respectiv 3 iunie 1998.
Modul de calcul amintit este în consens şi cu dispoziţiile art. 45 din Ordinul nr. 2388/1995 al Ministerului de Finanţe, potrivit căruia, în cazul constatării unor lipsuri din gestiune, imputabile, paguba reprezintă valoarea de înlocuire a bunurilor lipsă.
În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile Instrucţiei nr. 60 cap. XVI/1981, acestea prevăzând că în cazul în care se constată lipsa în gestiune a unor legitimaţii de călătorie, acestea se impută la valoarea lor gestionară, adică la preţul tipărit pe ele sau la tariful corespunzător parcursului fix pentru care sunt destinate.
Se reţine astfel că celelalte expertize efectuate în cauză, în afara celei care a stabilit prejudiciul de 1.757.033.576 lei, nesocotesc principiul reparării integrale a pagubei, principiu aplicabil răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.C. împotriva deciziei penale nr. 726 A din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2813/2004. Penal. Art.248, 215 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2874/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
