ICCJ. Decizia nr. 3012/2004. Penal. Recuzare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
CAMERA DE CONSILIU
Decizia nr. 3012/2004
Dosar nr. 2741/2004
Şedinţa din 3 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 286/ R din 14 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 450/2004/P, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpaţii R.O. şi H.M.V., privind recuzarea judecătorilor F.G., M.C., V.O. şi F.G., de la aceeaşi curte, pentru cazul prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că judecătorii a căror recuzare se solicită au soluţionat recursul declarat de inculpaţi împotriva încheierii privind măsurile preventive dispuse de instanţa de fond, ceea ce nu constituie şi nu echivalează cu o pronunţare pe fondul cauzei.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii R.O. şi H.M.V. au declarat recurs, prin apărător, pe care nul-au motivat în scris. La termenul fixat pentru judecarea recursului, petenţii au reiterat motivele cererii de recuzare şi au solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de recuzare.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 51 C. proc. pen., poate fi recuzată persoana incompatibilă care nu a făcut declaraţie de abţinere.
În cauză, invocând cazul prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., petenţii menţionaţi au solicitat recuzarea judecătorilor care s-au pronunţat asupra recursului declarat împotriva măsurilor preventive dispuse de instanţa de fond.
Într-adevăr, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., „nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză".
Din economia textului menţionat, cu referire la motivul invocat de petenţi, rezultă că exprimarea părerii priveşte exclusiv antepronunţarea, cu ocazia întocmirii unor acte procedurale, cu privire la soluţia ce poate fi pronunţată în soluţionarea cauzei penale.
Ca atare, nu poate constitui o antepronunţare, cu referire la hotărârea ce se va adopta la soluţionarea în fond şi căii de atac a cauzei penale, cu consecinţa punerii judecătorului în situaţia de a-şi cenzura propria opinie exprimată anterior, efectuarea de acte permise de lege în realizarea atribuţiilor de judecată, respectiv soluţionarea recursului declarat împotriva măsurilor preventive dispuse de prima instanţă.
Aşa fiind, în mod judicios prima instanţă a respins cererea de recuzare, reţinând că actele invocate de petenţi nici nu constituie o antepronunţare asupra cauzei penale şi nici nu există temei legal pentru o echivalare a acestora, aşa încât încheierea atacată nu este supusă nici un unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarat de petenţii R.O. şi H.M.V. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii R.O. şi H.M.V. împotriva încheierii nr. 286/ R din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, pronunţată în dosar nr. 450/2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3013/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
