ICCJ. Decizia nr. 3014/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3014/2004
Dosar nr. 3074/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 155/P/2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a trimis în judecată, printre alţii, pe inculpatul P.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Anterior, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 50 din 19 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile a inculpatului P.V.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa penală nr. 110 din 14 aprilie 2004 a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul P.V. din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi l-a condamnat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 s-a constatat graţiată pedeapsa de 5 ani închisoare şi s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în lipsă prin mandatul de arestare preventivă nr. 50 din 19 martie 2003.
Pe data de 23 aprilie 2004, inculpatul a fost reţinut de către autorităţile judiciare slovene, în vederea extrădării către România.
Pe data de 26 aprilie 2004, inculpatul P.V. a formulat, prin apărător, apel împotriva sentinţei penale nr. 110 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Giurgiu.
În şedinţa din 18 mai 2004, apărătorul inculpatului P.V. a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu soluţionarea apelului său, să dispună punerea acestuia în libertate, întrucât prin sentinţa penală nr. 110 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus revocarea mandatului său de arestare, dispoziţie care a rămas definitivă şi deci executorie.
Instanţa de apel, considerând cererea inculpatului ca o cerere de revocare a mandatului de arestare preventivă, prin încheierea din 18 mai 2004, a respins-o ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea acesteia şi, ca urmare a rejudecării, admiterea cererii de punere în libertate a sa.
Recursul este fondat, dar pentru alte motive.
Din examinarea încheierii atacate rezultă contradicţii între expozitivul şi dispozitivul acesteia.
Din partea expozitivă a încheierii, rezultă că apărătorul inculpatului, a solicitat expres instanţei de apel să dispună punerea în libertate a inculpatului P.V., cu motivarea că acesta nu mai putea fi arestat preventiv, întrucât Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală apelată, nr. 110 din 14 aprilie 2004, a dispus „revocarea mandatului de arestare preventivă" şi că „revocarea are caracter executoriu".
Ulterior, în partea dispozitivă, instanţa de apel a consemnat şi reţinut în dezacord cu cele solicitate de apărătorul inculpatului, că obiectul cererii formulate, cu care a fost investită este de „revocare a mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul P.V., iar, drept urmare, în partea dispozitivă a respins-o, ca nefondată, cu motivarea că prin sentinţa apelată, instanţa fondului a luat această măsură" care este definitivă şi executorie.
Or, aşa fiind, apare evident că instanţa de apel, în realitate, a lăsat nesoluţionată cererea de punere în libertate a inculpatului care i-a fost formulată şi pe care a consemnat-o în partea introductivă a încheierii, pronunţându-se asupra unei cereri care, în realitate, nu i-a fost formulată (şi care fusese soluţionară prin sentinţa penală apelată).
Pentru aceste motive, urmează ca recursul să fie admis, să fie casată dispoziţia de respingere a cererii de revocare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului P.V., ca nefondată şi să se trimită cauza aceleiaşi Curţi de Apel pentru a judeca cererea cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 1425/2004.
Trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3013/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3017/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
