ICCJ. Decizia nr. 2993/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2993/2004
Dosar nr. 2088/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 617 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Constanţa a fost condamnat inculpatul C.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare.
În fapt s-a reţinut că la 12 mai 2002, inculpatul C.C. a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată M.C. de suma de 4.800.000 lei, paza locului fiind asigurată de inculpatul D.A.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarat de inculpatul C.C., prin Decizia penală nr. 103 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa şi nr. 2642 din 3 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul C.C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., susţinând că a comis tâlhăria împreună cu o altă persoană, respectiv M.V.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 68 din 9 decembrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reţinând în baza cercetărilor prealabile efectuate de procuror, că în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Astfel, s-a constatat că participarea numitului M.V. la săvârşirea tâlhăriei, este lipsită de suport probator, condamnatul neînţelegând, pe parcursul cercetării judecătoreşti să afirme despre respectiva persoană că ar fi ajutat în vreun mod la comiterea faptei.
Dimpotrivă, numitul M.V., a avut calitatea de martor, care a relatat că inculpatul a avut iniţiativa jefuirii părţii vătămate M.G., fapta consumându-se cu ajutorul coinculpatului D.A., care a recunoscut în mod amănunţit că a asigurat paza locului infracţiunii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 73 din 26 martie 2004, a respins apelul declarat de condamnat, care a susţinut că a comis fapta împreună cu M.V. şi a solicitat reducerea pedepsei.
S-a considerat de către instanţa de control judiciar că, motivele invocate nu întrunesc cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a susţinut că nu este vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat şi că tâlhăria ar fi fost comisă de M.V., solicitând admiterea cererii de revizuire.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz, constituie în baza art. 394 alin. (2) C. proc. pen., motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare.
Or, în baza cercetărilor efectuate conform art. 399 C. proc. pen., nu s-a dovedit ca fapta imputată condamnatului C.C., ar fi fost săvârşită, aşa cum s-a susţinut în cererea de revizuire împreună cu M.V., probându-se, cu autoritate de lucru judecat, complicitatea inculpatului D.A., recunoscută de acesta.
În consecinţă, nefiind descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în sensul textului de lege evocat, soluţia instanţei de control judiciar de confirmare a hotărârii de respingere a cererii de revizuire este corectă.
Aşa fiind, Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 73/ P din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2990/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2994/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
