ICCJ. Decizia nr. 3072/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3072/2004
Dosar nr. 2105/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 377 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Botoşani, inculpaţii N.L. şi P.C. au fost condamnaţi la câte 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.L. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a revocat suspendarea executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului P.C. şi a constatat-o graţiată, în baza Legii nr. 543/2002.
S-a reţinut că, la 1 mai 2003, partea vătămată Z.C. l-a rugat pe inculpatul N.L. să-l ajute să cumpere un cal. N.L. l-a chemat pe coinculpatul P.C. şi toţi trei s-au deplasat la locuinţele martorilor I.G., C.G. şi B.M., care aveau cai de vânzare. Cum nu s-au înţeles la preţ, au renunţat să mai cumpere calul şi au consumat împreună băuturi alcoolice. La un moment dat, partea vătămată a afirmat că s-a făcut târziu şi că pleacă acasă. La scurt timp, inculpaţii s-au hotărât să-i ia banii şi au ajuns-o în drumul spre Darabani, unde N.L. a prins-o cu mâinile de gât, iar P.C. i-a sustras suma de 5.880.000 lei. Cu maşina martorului C.V., partea vătămată s-a deplasat la Poliţia de Frontieră Darabani, care a anunţat Poliţia Rădăuţi Prut. Poliţiştii din acea comună i-a descoperit pe inculpaţi în barul M. şi au găsit la N.L. suma de 3.450.000 lei, iar la P.C. suma de 2.350.000 lei, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri procurorul şi inculpaţii.
Procurorul a criticat-o pentru aceea că, instanţa a omis să facă aplicarea art. 61 C. pen., cu privire la restul de 532 de zile rămas de executat după liberarea condiţionată a inculpatului N.L. din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 142/2000 a Judecătoriei Darabani.
Inculpaţii au criticat sentinţa pentru aceea că, instanţa a făcut o greşită individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 88 din 15 martie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 377 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Botoşani, în sensul că, potrivit art. 61 C. pen., menţine liberarea condiţionată în ceea ce priveşte restul de 532 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului N.L., prin sentinţa penală nr. 142 din 27 iulie 2000 a Judecătoriei Darabani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor şi i-a obligat pe aceştia să plătească statului câte 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care câte 400.000 lei, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută, în continuare, starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă arestarea preventivă a acestora.
Instanţa a considerat critica procurorului ca fondată.
Inculpatul a fost liberat condiţionat la 21 februarie 2003, cu un rest de 532 de zile şi a săvârşit infracţiunea, pentru care este judecat la data de 1 mai 2003, înainte de împlinirea duratei pedepsei, caz în care, potrivit art. 61 C. pen., instanţa era obligată să se pronunţe asupra menţinerii sau revocării liberării condiţionate.
Cum procurorul nu a cerut expres în apel revocarea liberării condiţionate, solicitând doar aplicarea art. 61 C. pen., urmează ca, admiţându-se apelul să se desfiinţeze parţial sentinţa şi să se menţină liberarea condiţionată.
În ceea ce priveşte critica făcută de inculpaţi prin recursurile lor, în sensul că pedepsele stabilite şi aplicate ar fi prea aspre, urmează a se vedea că este nefondată.
La stabilirea pedepselor, instanţa a avut în vedere gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită, persoana fiecărui inculpat şi starea de recidivă în care se află amândoi, elemente, în raport de care, a făcut o justă individualizare, respectând cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De altfel, instanţa le-a aplicat inculpaţilor minimul de pedeapsă prevăzut de art. 211 alin. (21) C. pen., în cauză neexistând împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante.
De aceea, apelurile urmează a fi respinse ca nefondate.
Se va avea în vedere că temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpaţilor nu au dispărut, astfel că măsura urmează a fi menţinută.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii, inculpatul N.L. invocând art. 3859 pct. 17 şi susţinând că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în drept, iar inculpatul P.C., că în mod greşit a fost condamnat (art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen.), neexistând probe că fapta ar fi fost comisă de el.
În subsidiar, ambii inculpaţi au invocat art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedepsele aplicate ar fi prea aspre, greşit individualizate.
Recursurile sunt nefondate.
Analiza probatoriilor existente în cauză arată că instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt şi a făcut o justă încadrare juridică a faptelor menţinute, pe bună dreptate de instanţa de apel, încât hotărârile sunt temeinice şi legale şi sub aceste aspecte.
De altfel, hotărârile sunt temeinice şi sub aspectul pedepselor aplicate, în dozarea pedepselor instanţele ţinând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaţilor ca nefondate şi să le respingă ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel hotărârile atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaţilor.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare pentru avocaţii ce au susţinut apărările din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.L. şi P.C., împotriva deciziei penale nr. 88 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 2 mai 2003, la 4 iunie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3073/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
