ICCJ. Decizia nr. 3075/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3075/2004
Dosar nr. 194 /2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1380 din 8 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu a fost condamnat, printre alţii, inculpatul P.N. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen. şi la 6 luni închisoare, în baza art. 293 din acelaşi cod.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Totodată, s-a luat act că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 iulie 2002, inculpaţii V.M., C.F. (condamnaţi în cauză la câte un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 81 din acelaşi cod) şi P.N. au fost surprinşi de către agenţii de pază din cadrul S.C. P.Z.S. şi S.C. R. S.A. în timp ce încercau să sustragă role metalice din cariera Peşteana.
Inculpatul C.F. a reuşit să fugă, iar ceilalţi doi inculpaţi au fost reţinuţi de organele de poliţie. Ulterior, cu ocazia audierii, inculpatul P.N. a declarat că se numeşte P.V. pentru a induce în eroare organele de cercetare şi pentru a se sustrage urmăririi penale.
Tribunalul Gorj, prin Decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la inculpatul P.N., a descontopit pedepsele aplicate acestui inculpat şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi OUG nr. 18/2003, a constatat graţiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 293 C. pen., punându-se în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Totodată a contopit cele două pedepse de câte un an şi 6 luni aplicate în temeiul art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza a II a C. proc. pen., învederând că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată.
Recursul în anulare este fondat.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt expusă mai sus, inculpatul P.N. a fost trimis în judecată, alături de alţi doi făptuitori, întrucât la data de 9 iulie 2002 a încercat să sustragă 10 role de la E.M.C. Roşia Peşteana, declarându-şi ulterior o identitate falsă.
Faptele inculpatului, aşa cum au fost încadrate din punct de vedere juridic prin actul de sesizare, şi cum a reţinut şi instanţa de fond, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea şi o singură tentativă la infracţiunea de furt calificat.
Cu toate acestea, instanţa de control judiciar, după ce a constatat corect graţiată pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită în baza art. 293 C. pen., din eroare a contopit două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare „aplicate" pentru două tentative la infracţiunea de furt calificat şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care a adăugat şi un spor de pedeapsă.
În realitate inculpatul a comis numai o tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi i) C. pen., pentru care instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării.
În consecinţă, recursul în anulare este fondat şi va fi admis, se va casa Decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj şi va fi înlăturată dispoziţia referitoare la contopirea a două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare şi la sporul de pedeapsă aplicat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1380 din 8 aprilie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu şi deciziei penale nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul P.N.
Casează Decizia penală nr. 450 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la inculpatul P.N. referitor la dispoziţia de contopire a două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare şi la aplicarea sporului de 2 luni închisoare, pe cale le înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, urmând ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1380/2003 a Judecătoriei Târgu Jiu în modalitatea prevăzută de art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3076/2004. Penal. Legea nr.87/1994. Recurs în... → |
|---|
