ICCJ. Decizia nr. 3149/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3149/2004
Dosar nr. 4693/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000, condamnă pe inculpatul P.A. la 10 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpatul este obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa reţine, în esenţă, că la 1 noiembrie 1998, inculpatul, administrator al S.C. R.I. SRL Rm. Vâlcea achiziţionează de la T.T., administrator al SC V.T. SRL Constanţa, un număr de 1650 foi de tablă zincată de 107 milioane lei, pentru care plăteşte 7.000.000 lei; pentru diferenţa de 100 milioane lei, emite o filă C.E.C. fără acoperire.
Inculpatul declară apel, peste termen, susţinând că, la data judecării cauzei, se afla în Franţa, unde nu a fost citat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 477 din 17 septembrie 2002, respinge, ca tardiv, apelul.
Inculpatul declară recurs, reiterând cererea din apel.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2266 din 15 mai 2003, admite recursul, casează Decizia atacată şi trimite cauza, pentru judecarea apelului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 380 din 27 iunie 2003, admite apelul, peste termen, formulat de inculpat, desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi şi schimbă încadrarea juridică din art. 215 alin. (1), (4) şi (5) în art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., în baza căruia îl condamnă la 4 ani de închisoare.
Instanţa motivează că apelul inculpatului întruneşte cerinţele art. 364 C. proc. pen. şi că, prin OUG nr. 207/2000, art. 146 C. pen., a fost modificat, încât înşelăciunea în discuţie se încadrează în alin. (1) şi (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), şi nu în alin. (5) al aceluiaşi articol, aplicarea legii mai favorabile, obligatorie, conform art. 13 din acelaşi cod, trebuind să fie luată în considerare din oficiu, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, motivând că nu a fost citat în Franţa şi că pedeapsa aplicată este, şi aşa, exagerat de mare.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată.
Inculpatul a fost citat la Bucureşti, la adresa pe care a indicat-o chiar el, încât s-au respectat exigenţele art. 177 din C. proc. pen.
Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Cuantumul acestei pedepse a fost dozat cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare din oficiu.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Decizia atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3153/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
