ICCJ. Decizia nr. 3143/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3143/2004
Dosar nr. 2203/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul A.F. a fost condamnat la câte 8 ani închisoare (3 pedepse), pentru trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la zi şi l-a obligat la 6.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.E. şi 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, luând act că părţile vătămate P.N. şi R.E.A. , nu s-au constituit părţi civile.
De asemenea, în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 2.200.000 lei.
S-a reţinut în fapt că inculpatul, la data de 17 iulie 2003, a smuls un lănţişor din aur de la gâtul părţii vătămate P.N., aflată într-o staţie de autobuz, pe care l-a vândut unei persoane neidentificate cu suma de 500.000 lei; în ziua de 19 august 2003, a smuls de la gâtul părţii vătămate R.E.A., un lănţişor din aur, în timp ce se deplasa pe stradă, pe care l-a amanetat cu suma de 1.700.000 lei, iar în ziua de 5 iulie 2003, a smuls două lănţişoare din aur de la gâtul părţii civile C.E. în timp ce se deplasa pe stradă, pe care l-a vândut unei persoane neidentificate cu suma de 600.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 256 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul A.F. a declarat recurs reiterând motivul din apel referitor la pedeapsă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul de pericol social sporit al infracţiunilor comise şi persoanei inculpatului (care este recidivist), precum şi al împrejurărilor care agravează răspunderea penală (inculpatul săvârşind un concurs de infracţiuni) astfel că pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de lege, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, nefiind cazul a mai fi redusă.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă, se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 256 din 08 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 04 septembrie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3145/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
