ICCJ. Decizia nr. 3146/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3146/2004
Dosar nr. 992/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1108 din 3 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
S-a computat din pedeapsă, durata arestului preventiv.
Inculpatul a fost obligat la 15.731.548 lei despăgubiri civile către SC P. SA şi la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 7 martie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Ilfov, l-au depistat pe raza comunei Jilava pe inculpatul M.I. care căra cu un autoturism Dacia 1310, 18 bidoane din plastic cu 440 litri motorină pe care inculpatul le-a furat din conductele aparţinând SC P. SA aflate în vecinătatea locului unde a fost surprins.
Prin Decizia penală nr. 99 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul inculpatului care a solicitat reducerea pedepsei.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul care, prin avocat solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei de complicitate la furt în tăinuire, iar personal a cerut reducerea pedepsei, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Inculpatul a oscilat în cursul procesului penal într-o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei şi negare. A fost prins cu motorina furată în autoturism.
Din declaraţia martorului R.I. rezultă că inculpatul nu este la prima faptă de acest gen şi că este cunoscut ca ocupându-se cu vânzarea de motorină din conducte.
În cauză nu există temeiuri pentru a schimba încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de tăinuire, întrucât nici măcar inculpatul nu poate numi o persoană de la care să fi primit bunul furat, aceasta fiind o condiţie esenţială tăinuirii.
Cât priveşte pedeapsa, aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege. Nu există împrejurări de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului şi de reducere a pedepsei.
Fapta comisă de inculpat prezintă pericol social ridicat, în general prin frecvenţa cu care se comite, iar în cazul inculpatului pe cantitatea relativ mare de motorină furată, prin modul de transportare a acesteia.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 14 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 99 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 07 martie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3147/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
