ICCJ. Decizia nr. 3147/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3147/2004
Dosar nr. 2174/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Caraş-Severin, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. I.C.G. la:
- 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi timp de 5 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi timp de 6 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001;
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi la
- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 61 lit. d) din Legea nr. 192/2001.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. G.M. la 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului I.C.G., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 iunie 2003 la zi, a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.M., în baza art. 148 alin. (1) lit. c) şi h) şi art. 1602 C. proc. pen., pe o durată de 30 zile cu începere de la data punerii în executare, a confiscat de la inculpaţi 19,60 kg cannabis şi de la inculpatul I.C.G. 4,86 gr cannabis, a unei setci şi a unui telefon mobil şi i-a obligat la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În urma înţelegerii cu ceilalţi făptuitori, inculpatul G.M., în ziua de 26 iunie 2003, a plecat în Iugoslavia prin P.T.F. Moldova Nouă pentru a procura cantitatea de 20 kg cannabis, urmând a fi introdusă ilegal, pe Dunăre, cu o barcă.
După ce a procurat această cantitate, inculpatul G.M. a înştiinţat telefonic pe inculpatul I.C.G., care la rândul său a determinat pe inculpatul S.D.F.D. (condamnat în cauză) să treacă fraudulos frontiera, pe Dunăre, cu o barcă, în Iugoslavia, în zona localităţii Coronin, în ziua de 28 iunie 2003 şi în schimbul sumei de 500 Euro să aducă cele două valize, fără a le cunoaşte conţinutul.
Inculpatul S.D.F.D. a primit cele două valize de la o persoană aflată pe malul sârbesc şi le-a transportat peste Dunăre pe malul românesc de unde le-a predat inculpatului I.C.G. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul S.R. (condamnat în cauză) au dus cele două valize în locuinţa inculpatului S.R., din localitatea Moldova Nouă.
După ce au constatat că în valize se aflau 20 pachete cu cannabis, inculpatul I.C.G. a invitat telefonic pe cei doi cumpărători R.S. şi R.C.D. (în realitate investigatori şi colaboratori sub acoperire) pentru a ridica drogurile.
Martorul R.S., după ce s-a convins de existenţa drogurilor, sub pretextul că iese din apartament pentru a aduce banii, a anunţat organele de poliţie cu care s-a aflat permanent în contact şi astfel cei doi inculpaţi au fost surprinşi în flagrant, constatându-se existenţa a 19,60 kg cannabis.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.C.G. s-a găsit cantitatea de 19,8 grame cannabis, precum şi o setcă (plasă de pescuit) deţinută fără autorizaţia prevăzută de Legea nr. 192/2001.
Prin Decizia penală nr. 106 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.C.G., G.M. şi S.R. prin care solicitau reducerea pedepselor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii I.C.G. şi G.M.
Inculpatul I.C.G. a solicitat a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv art. 181 C. pen., întrucât cantitatea de 19,60 kg cannabis reprezintă în realitate cânepă autohtonă, nestabilindu-se că aceasta ar fi prohibită de lege, că nu a instigat la introducerea în ţară de droguri de risc şi nici de trecere ilegală a frontierei, că nu a traficat droguri, iar deţinerea fără drept a unei setci, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; totodată a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 171 şi 18 C. proc. pen.
Inculpatul G.M. a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de fond, întemeindu-se pe probele administrate, a stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi la instanţă, inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor, iar acestea au fost dovedite cu declaraţiile martorilor R.S., R.C.D., A.L., R.A.B. şi G.S., precum şi din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din care rezultă că cele 19,60 kg, ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor, constituie cannabis, deoarece la analizele de laborator s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotrofă, biosintetizată de planta cannabis.
Prin urmare, susţinerile inculpatului I.C.G. că obiectul material al infracţiunilor ar fi cânepă autohtonă şi nu drog şi nici nu ar fi instigat la trecerea frauduloasă a frontierei şi introducerea de droguri în ţară, sunt contrazise de probele administrate sus-arătate şi însăşi declaraţiile sale de recunoaştere.
De asemenea, nu este întemeiată nici cererea de a fi achitat pentru infracţiunea de deţinere ilegală de unelte de pescuit ca reprezentând pericol social, date fiind pericolul social al infracţiunii şi al persoanei sale, în raport de ansamblul faptelor infracţionale reţinute în sarcina sa, nefiind deci întrunite condiţiile prevăzute de art. 181 C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor comise, în raport de cantitatea mare de substanţe stupefiante traficate, de numărul participanţilor şi sursele de procurare, precum şi de persoana inculpaţilor, astfel că pedepsele stabilite, în limitele prevăzute de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, a se deduce din pedepse durata arestării preventive şi a fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.C.G. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Compută arestarea preventivă a inculpatului I.C.G. de la 29 iunie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat G.M. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat I.C. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3149/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
