ICCJ. Decizia nr. 3195/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3195/2004
Dosar nr. 1057/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1184 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului T.M. privind întreruperea executării pedepsei.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2003, condamnatul menţionat a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, invocând ca motiv situaţia materială deosebit de grea în care se află familia sa.
Referatul de anchetă socială întocmit în cauză confirmă susţinerile petentului, în sensul că familia sa se confruntă cu mari greutăţi financiare.
Însă, cererea sa nu poate fi admisă, întrucât greutăţile reale menţionate nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 83/ A din 9 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petent împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că petentul T.M. se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, în scop de tâlhărie şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie.
Din referatul de anchetă socială rezultă că părinţii condamnatului locuiesc într-o casă din chirpici, acoperită cu carton şi fără iluminat electric.
Însă această situaţie, de durată, nu poate fi considerată împrejurare specială, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., şi nici nu poate fi ameliorată în numai 3 luni, perioadă maximă pentru care inculpatului i s-ar putea acorda o întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a respins cererea condamnatului T.M. privind întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul T.M. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, condamnatul a arătat că instanţele nu au apreciat cu clemenţă cererea sa privitoare la întreruperea executării pedepsei, fără a avea în vedere că a executat 14 ani din pedeapsa închisorii aplicată acestuia, că părinţii acestuia sunt în vârstă şi au nevoie de un ajutor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare şi executarea pedepsei închisorii constituie o condiţie obligatorie pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate.
Aşa fiind, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă, la cerere, exclusiv în acele situaţii în care instanţa constată incidenţa în cauză a unuia din cazurile prevăzute limitativ de legea procesuală penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
Or, nu corespunde cerinţelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situaţiei invocate şi posibilitatea înlăturării consecinţelor grave ale acesteia, starea materială precară a familiei condamnatului, constatată prin ancheta socială.
Astfel, acestei stări, în condiţiile continuării executării pedepsei închisorii, îi lipseşte atât legătura de cauzalitate, cât şi posibilitatea înlăturării acesteia, împrejurarea invocată având caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în a cărei executare recurentul condamnat se află.
Ca atare, în mod judicios instanţa de executare a respins cererea condamnatului, iar instanţa de control judiciar, respingând apelul, a menţinut hotărârea primei instanţe, aşa încât hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse nici unuia din cazurile de casare determinate de legea procesuală penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva deciziei nr. 83 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în Şedinţa publică din data de 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3184/2004. Penal. Art.174 c.pen,. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3201/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... → |
|---|
