ICCJ. Decizia nr. 3181/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3181/2004
Dosar nr. 1579/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, numitul D.I.D. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună, desfiinţarea sentinţei penale nr. 901 a Tribunalului Timiş, menţinută prin Decizia penală nr. 144/A/2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a precizat că pentru furtul a două carnete conţinând file C.E.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentinţa penală nr. 175/2000 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. 3969/1999, sentinţa penală nr. 901/2001 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. 7615/2001, sentinţa penală nr. 146/2001 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosar nr. 1721/2000.
S-a mai precizat că prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Timiş încadrarea juridică deşi este diferită de cea reţinută prin celelalte sentinţe penale, în realitate este vorba despre aceeaşi faptă.
La dosar au fost depuse cele trei sentinţe penale din care rezultă următoarele cu privire la fapta pentru care se invocă autoritatea de lucru judecat; prin sentinţa penală nr. 175/2000 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3969/1999, inculpatul D.I.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, compusă din 3 pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); 4 pedepse, de câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută şi pedepsită de art. 242, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a reţinut că inculpatul a furat ştampila S.C. G.I. SRL Deva şi două carnete de file C.E.C., inducând în eroare mai multe societăţi comerciale de la care a primit marfă, pentru plata preţului acesteia lăsând filele C.E.C. furate, deşi nu avea în cont disponibilul necesar, firma aparţinând tatălui său, s-a reţinut că a predat vânzătorului, următoarele file C.E.C. nr. C003-00336183 din 15 aprilie 1999, nr. C003-00305344, nr. C003-00336200; nr. C003-00336198.
Prin sentinţa penală nr. 146 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Maramureş, în dosarul nr. 1721/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea următoarelor pedepse: - un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13, art. 37 lit. a) şi b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a reţinut că la 6 aprilie 1999, inculpatul a luat marfă de la S.C. S.D. SRL Baia Mare, pentru plata preţului acesteia, predând fila C.E.C. nr. C003-00336176, după ce, în luna martie 1999, a furat din firma tatălui său, două carnete cu file C.E.C. şi ştampila.
Prin sentinţa penală nr. 201 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Timiş, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea pedepselor de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); - 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 4 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., s-a reţinut că în primul trimestru al anului 1999, inculpatul a furat de la S.C. C.G.I. SRL aparţinând tatălui său, ştampila şi două carnete conţinând file C.E.C.; la datele de 23 aprilie 1999 şi 9 aprilie 1999, a primit marfă de la SC F. SA Timişoara, pentru plata preţului acesteia, predând fila C.E.C. nr. C003-00336178, respectiv, nr. C003-0036182 pentru care firma nu dispunea de disponibil în cont.
Din analiza acestor 3 hotărâri judecătoreşti, rezultă că inculpatul contestator a furat de la firma tatălui său, două carnete cu file C.E.C. şi o ştampilă.
Filele C.E.C. nr. C0003-336176; nr. C0003-00336178, respectiv, nr. C0003-386198 şi C0003-00336200 fac parte dintr-un singur carnet de file C.E.C., respectiv, cel cu seria C0003-00336176 până la C0003-0036200, iar file C.E.C. seria C003 nr. 00305344, reţinută prin sentinţa penală a Tribunalului Hunedoara face parte din cel de al doilea carnet cu file C.E.C. furate de către inculpat.
Această concluzie, rezultă din faptul că în practica bancară, fiecare carnet C.E.C., conţine câte 25 file. Primul carnet cu file C.E.C. furat este cel conţinând filele mai sus enumerate, iar cel de al doilea, cel în care se regăseşte fila C.E.C. seria C0003 nr. 00305344, la rândul său, cu alte 25 file C.E.C.
Aşadar, inculpatul-contestator a furat o singură dată ştampila şi cele două carnete conţinând fiecare câte 25 file C.E.C., însă, pentru aceeaşi faptă, a fost condamnat la trei pedepse, prin trei sentinţe penale, diferite, pronunţate de trei instanţe.
În temeiul art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri diferite pentru aceeaşi faptă.
Cum această condiţie legală este îndeplinită în cauză, în baza art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestaţia în anulare va fi admisă, Decizia penală nr. 144 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, va fi desfiinţată, în partea privind infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, rejudecându-se cauza, se va descontopi pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală desfiinţată, în pedepsele componente, astfel:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Avându-se în vedere că, în cauză, îşi găseşte aplicabilitatea principiul autorităţii de lucru judecat definitiv în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), încât inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (4), cu art. 41 alin. (2), art. 37 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Se va dispune anularea vechiului mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1213 din 25 aprilie 2002, emis de Tribunalul Timiş şi se va emite un nou mandat pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale desfiinţate, în parte, vor fi menţinute.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, susţinând că, instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 386 lit. d), raportat la art. 392 alin. ultim C. proc. pen., existând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Prin Decizia recurată, Curtea de Apel a reţinut că inculpatul a fost condamnat de trei ori pentru săvârşirea aceleaşi fapte respectiv, în primul trimestru al anului 1999, pentru că a sustras două carnete cu file C.E.C. şi o ştampilă de la S.C. C.G.I. SRL, aparţinând tatălui său, pe care apoi le-a folosit în vederea înşelării mai multor societăţi comerciale cu care a încheiat raporturi juridice.
Pentru fapta de sustragere a carnetelor cu file C.E.C., inculpatul a fost condamnat prin trei hotărâri judecătoreşti, astfel:
- prin sentinţa penală nr. 175/2000 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- prin sentinţa penală nr. 146 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Maramureş, i s-a aplicat o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, fapta fiind încadrată în prevederile art. 208 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- prin sentinţa penală nr. 901 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Timiş, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, fapta fiind încadrată în prevederile art. 242 alin. (1), cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Potrivit art. 386 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri pentru aceeaşi faptă. În această situaţie procedura de rejudecare arătată în art. 392 C. proc. pen., prevede ca soluţie, desfiinţarea ultimei hotărâri sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Legiuitorul nu reglementează situaţia în care împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, iar în literatura de specialitate şi practica judiciară această problemă nu a fost analizată, fiind rar întâlnită.
În vederea unei juste soluţionări Curtea ar fi trebuit să se pronunţe asupra întregii cauze.
Or, Curtea de Apel Timişoara a desfinţat un mandat care nu era în vigoare şi nu s-a pronunţat asupra unui titlu executor care produce efecte asupra pedepsei aplicată pentru infracţiunea cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal.
Acesta este un alt considerent, care pledează pentru tratarea împreună a celor trei hotărâri prin care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru aceeaşi faptă.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este fondat şi el va trebui admis, casându-se Decizia atacată şitrimiţându-se cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Într-adevăr, în vederea unei juste soluţionări a cauzei, instanţa trebuia să procedeze şi la desfiinţarea penultimei hotărâri definitive, astfel operaţiunea fiind lipsită de eficienţă, deoarece s-a rămas în prezenţa a două hotărâri definitive, pronunţate pentru aceeaşi faptă, ceea ce este de neconceput şi impune, din oficiu, înlăturarea efectelor uneia dintre acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe condamnatul D.I.D.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3180/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3182/2004. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
