ICCJ. Decizia nr. 3180/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3180/2004

Dosar nr. 3162/2003

Şedinţa publică din 10 iunie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.E., C.E., P.M., C.G., C.I., L.I., B.I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în fapt că în cursul anului 1998, inculpaţii G.E. în calitate de contabilă la mai multe societăţi comerciale, C.H.N., administrator la SC H.C. SRL Mehadia, P.M., administrator la SC M.P. SRL Mehadia, C.G., administrator la SC S.P.C. SRL Mehadia, C.I., administrator la SC P.C. SRL, L.I., administrator la SC C.C SRL Globul Craiovei şi B.I., administrator la SC J.C.I. SRL, au întocmit facturi fiscale privind aprovizionarea şi respectiv vânzarea de îngrăşăminte chimice către diverse persoane fizice şi a prezentat spre decontare cupoane pentru agricultură cuprinse în centralizatoare întocmite de inculpata G.E. şi însuşite prin semnătură de către ceilalţi inculpaţi pentru care a decontat prin agenţiile B.A., B.C. şi B.R.D., mari sume de bani.

Cercetările au stabilit că în realitate nu au avut loc nici aprovizionările, nici vânzările de îngrăşăminte chimice, aceste operaţiuni fiind înregistrate fictiv în evidenţele contabile ale societăţilor, fiind ulterior trecute tot în mod fictiv în evidenţele contabile întocmite de inculpata G.E. şi însuşite prin semnături de către inculpaţii administratori, care se deplasau la bănci împreună cu contabila pentru a încasa contravaloarea cupoanelor decontate.

Pentru realizarea activităţii infracţionale contabila în înţelegere cu administratorii nominalizaţi anterior, cărora le ţinea evidenţele contabile la societăţi, au conceput şi folosit mecanismul prin care deconta prin societăţile acestora cupoane agricole din campania de toamnă 1998 contra sumei de 400.000 lei/zi decont, iar pentru a folosi firmele în vederea scoaterii de la bănci a sumelor peste plafonul legal, au convenit să achite 50.000 lei pentru fiecare operaţiune bancară. Astfel inculpata G.E. având acceptul administratorilor nominalizaţi, se deplasa la societăţile bancare cu unul sau mai mulţi inculpaţi, care sub îndrumarea inculpatei G.E., semnau centralizatoarele facturilor emise în baza cupoanelor, cererile de credit şi contractele de cesiune, creanţe aduse în gaj, cât şi împuternicirile în favoarea inculpatei G.E., documente pe care le depuneau la bănci împreună cu cupoanele, ridicând în aceeaşi zi sume de bani ce reprezentau creditele contractate în ziua respectivă, gajând cu cupoanele depuse.

În condiţiile descrise mai sus, inculpata C.H.N., administrator la SC H.C. SRL, a întocmit 14 facturi şi 14 note de recepţie care atestau aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice şi 105 facturi fiscale de vânzare a îngrăşămintelor chimice în valoare de 838.263.000 lei. Facturile de vânzare au stat la baza decontării celor 9854 cupoane agricole în valoare de 838.202.600 lei.

Inculpatul P.M., în perioada septembrie – octombrie 1998 s-a înregistrat în contabilitatea firmei SC M.P. SRL cu un număr de 21 facturi fictive privind aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice. Tot în această perioadă inculpatul a emis 17 facturi fiscale privind vânzarea de îngrăşăminte chimice, facturi ce au stat la baza decontării a 13.221 cupoane agricole în valoarea de 1.108.186.600 lei.

Inculpatul C.G., în perioada septembrie - octombrie 1998 a înregistrat în contabilitatea firmei SC S.P. SRL 9 facturi fictive privind aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice. În aceeaşi perioadă, inculpatul a întocmit 54 facturi fiscale privind vânzarea de îngrăşăminte chimice, facturi ce au stat la baza decontării a 5.743 cupoane agricole, în valoare de 481.262.400 lei.

În acelaşi mod descris, inculpatul C.I., în calitate de administrator al firmei SC P.C. SRL Iablaniţa s-a înregistrat în contabilitate cu 17 facturi fiscale privind aprovizionarea cu produse agricole specifice şi a întocmit 117 facturi fiscale privind vânzarea aceloraşi produse, facturi în baza cărora a decontat de la societăţile bancare 11.611 cupoane agricole în valoare de 819.356.000 lei.

Inculpatul L.I., administrator la SC C.C. SRL, a înregistrat în contabilitatea firmei 10 facturi fiscale completate în fals privind aprovizionarea cu 2912 saci îngrăşăminte chimice şi a întocmit 47 facturi fiscale privind vânzarea acestora. Facturile de vânzare au stat la baza decontării a 4501 cupoane agricole în valoare de 383.183.800 lei.

Inculpatul B.I., în calitate de administrator la SC C.I. SRL a înregistrat în contabilitatea firmei 10 facturi fiscale atestând aprovizionarea cu 2912 saci cu îngrăşăminte chimice şi a emis 41 facturi fiscale din care rezultă vânzarea îngrăşămintelor chimice către diverse persoane, în baza cărora s-au întocmit 8 centralizatoare ce au stat la baza decontării a 4798 cupoane în valoare de 402.072.400 lei.

Prin sentinţa penală nr. 58 din 28 martie 2002, adoptată în dosarul nr. 4520/P/2000, Tribunalul Caraş Severin, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea celor şapte inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În adoptarea soluţiei de achitare a celor şapte inculpaţi, instanţa a concluzionat că infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor le lipseşte unul sau mai multe din elementele constitutive, şi în argumentarea acestor concluzii instanţa a precizat că infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), îi lipseşte intenţia şi prejudiciul.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, instanţa de judecată reţine pe de o parte că nu s-au efectuat înregistrări eronate în contabilităţile societăţilor şi nici în evidenţele gestionare, iar rezultatele financiare şi elementele patrimoniale au fost corect reflectate în bilanţul societăţii, iar pe de altă parte reţine că inculpaţii nu au produs nici un prejudiciu.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., Tribunalul Caraş Severin a apreciat că inculpaţii de fapt au decontat cupoane şi nu facturi, cupoane pe care statul le-a transmis persoanelor fizice şi juridice îndreptăţite, în regim special, ce permite identificarea fiecărui deţinător pe baza seriei cuponului, motiv pentru care în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, din moment ce sumele obţinute în urma decontării au fost transmise furnizorilor de servicii, conform chitanţelor de plată, inculpaţii reţinând pentru firmă doar comisionul stabilit.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi partea civilă D.G.F.P. Caraş Severin, criticând-o ca nelegală fiind dată cu încălcarea esenţială a legii şi printr-o eronată apreciere a probelor administrate în cauză, întrucât a reţinut exclusiv numai concluziile expertizei contabile.

Prin Decizia penală nr. 162/ A din 18 aprilie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare.

Astfel s-a dispus:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi D.G.F.P. Caraş Severin împotriva sentinţei penale nr. 58 din 28 martie 2002 a Tribunalului Caraş Severin pe care o desfiinţează în întregime şi rejudecând cauza:

1. În baza art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata G.E. la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 graţiază în întregime pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi atrage inculpatei atenţia asupra art. 7 din lege.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele de 10 ani, un an şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea şi inculpata va executa pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

2. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata C.H.N. la 4 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 graţiază în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi atrage inculpatei atenţia asupra art. 7 din lege.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedeapsa de 4 ani şi două pedepse de câte un an în pedeapsa de 4 ani închisoare pe care inculpata o va executa cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

3. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedeapsa de 4 ani şi două pedepse de câte un an închisoare, în pedeapsa cea mai grea şi inculpatul P.M. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

4. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate în pedeapsa cea mai grea şi inculpatul C.G. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

5. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte celelalte pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea şi inculpatul C.I., va executa pedeapsa de 4 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

6. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 ani, un an şi 10 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea şi inculpatul L.I., va executa pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

7. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării din art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate în pedeapsa cea mai grea şi inculpatul B.I., va executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Obligă inculpata G.E., în solidar cu inculpata C.H.N. la plata sumei de 838.202.600 lei către D.G.F.P.S. Caraş Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului.

Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul P.M. să plătească către D.G.F.P.S. Caraş Severin despăgubiri în valoare de 1.108.186.000 lei cu dobânzi legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului.

Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul C.G. la plata sumei de 481.262.400 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraş Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului.

Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul C.I. la plata sumei de 819.356.000 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraş Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea debitului.

Obligă inculpata G.E. în solidar cu inculpatul L.I. la plata sumei de 383.183.800 lei şi în solidar cu inculpatul B.I. la plata sumei de 402.072.400 lei despăgubiri civile către D.G.F.P.S. Caraş Severin cu dobânzile legale de la data producerii prejudiciului până la achitarea lor integrală.

Dispune anularea actelor false.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prima instanţă, în motivarea sentinţei pronunţată a reţinut exclusiv concluziile expertizei contabile administrată în cauză, potrivit căreia toate societăţile comerciale au înregistrat operaţiunile privind activitatea de aprovizionare şi decontare pe bază de cupoane, în evidenţele contabile fiind corect stabilit patrimoniul societăţilor şi obligaţiile acestora către furnizori şi bugetul de stat. Totodată expertul a constatat corectitudinea operaţiunilor de decontare bancară, în sensul reflectării normelor bancare în vigoare la data respectivă.

S-a mai arătat că instanţa a ignorat probele din care rezultă că operaţiunile de care se face vorbire în expertiză, deşi scriptic sunt corecte, activităţile de aprovizionare şi livrare pe care le reflectă nu au avut loc în realitate. Astfel, operaţiunile contabile, corecte din punct de vedere matematic, sunt fictive, evidenţiază operaţiuni financiar contabile fictive.

Instanţa nu a ţinut cont că din verificările efectuate în cauză rezultă faptul că societăţile comerciale furnizoare de îngrăşăminte chimice menţionate în notele de constatare ale gărzii financiare, conform anexei nr. 86 din 13 februarie 1990 şi a adresei nr. 189 din 23 februarie 1999 nu figurează înregistrate la registrul comerţului Bucureşti.

Instanţa nu a luat în considerare în stabilirea corectă a stării de fapt nici împrejurarea că o parte din facturile de aprovizionare ce s-au folosit pentru firmele în litigiu au fost completate de inculpaţi, exfacturile de aprovizionare de la SC P.C. SRL au fost întocmite în numele SC G. SRL şi SC J.J.N.T. SRL şi au fost completate de inculpatul C.G.; la fel au procedat şi inculpaţii C.M. şi C.H.N.

Faptul că firmele de la care se pretinde că s-a realizat aprovizionarea nu au existat, rezultă şi din verificările efectuate la sediul social al unora dintre acestea, respectiv SC A.M.T. SRL din Bucureşti, str. Berzei, unde s-a stabilit că mai bine de trei ani la acea adresă nu mai locuieşte nimeni, iar la sediul al SC B.C. SRL Bucureşti, nu a fost găsit administratorul, fiind găsit proprietarul apartamentului, martora D.E. care a declarat că în urmă cu 5 ani a avut închiriat apartamentul unui cetăţean arab, convenţia fiind valabilă un an de zile şi nu are cunoştinţă de existenţa vreunei firme.

În urma verificării mijloacelor de transport, prin numerele de înmatriculare trecute pe facturi, s-a constatat că în marea lor majoritate acestea sunt autoturisme mici destinate transportului de persoane, iar o parte dintre numerele de înmatriculare trecute nici nu figurează în evidenţele poliţiei rutiere. Unele dintre mijloacele de transport sunt autoutilitare însă acestea aparţin unor persoane fizice (nu firme) şi acestea nu au efectuat transporturile specificate în facturi.

Neavând loc aprovizionarea este evident că nu puteau avea loc nici vânzările.

Acest fapt este demonstrat şi prin audierea persoanelor trecute drept cumpărători de îngrăşăminte chimice contra cupoanelor agricole, care afirmă că nu au avut relaţii comerciale cu firmele în speţă. O parte din persoanele trecute pe facturi nu au putut fi identificate.

Analizând neconcordanţele dintre cantităţile de îngrăşăminte chimice înscrise în facturile de aprovizionare şi numărul de cupoane agricole decontate se poate constata că o parte din firme au decontat mai multe cupoane decât valoarea cantităţilor de îngrăşăminte cu care a fost aprovizionată firma, iar o parte din firme au decontat mai puţine cupoane agricole decât în cantităţile de îngrăşăminte chimice aprovizionate, deşi în stoc acestea nu mai au îngrăşăminte chimice.

De altfel, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii recunosc caracterul fictiv al operaţiilor de aprovizionare, vânzare de produse agricole.

Din procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară a rezultat că inculpata C.H.N., în lunile septembrie-octombrie 1998, ca administrator la SC H.C. SRL, în baza unui număr de 14 facturi şi tot atâtea note de recepţie s-a aprovizionat fictiv cu 4.840 saci îngrăşăminte în valoare de 747.909.586 lei, facturile fiscale fiind emise în numele SC B. SRL, SC T.I. SRL, SC C. SRL, SC A.A.T. SRL, toate din Bucureşti. Tot în această perioadă a întocmit în numele societăţii un număr de 105 facturi fictive, inculpata a semnat 11 centralizatoare în baza cărora a decontat 9.854 cupoane în valoare de 838.684.600 lei.

În aceeaşi perioadă inculpatul P.M. administrator la SC M.P. SRL Mehadia s-a înregistrat în contabilitatea firmei, în baza a 21 facturi fictive, completate în numele unor firme din Bucureşti, cu 7.247 saci îngrăşăminte chimice în valoare de 1.164.588.948 lei şi a emis un număr de 17 facturi fiscale în valoare de 1.108.186.000 lei către diverse persoane fizice, potrivit cărora s-au vândut îngrăşăminte chimice contra cupoane decontate 13.221 cupoane agricole în valoare de 1.108.186.000 lei, sumă încasată de firma sus arătată.

În aceeaşi procedură inculpatul C.G. a decontat 5.743 cupoane agricole în valoare de 481.263.400 lei.

Inculpatul C.I., administrator la SC P.C. SRL Iablaniţa, în perioada septembrie - octombrie s-a înregistrat în contabilitatea firmei, în baza unui număr de 17 facturi fiscale completate în fals, cu 5881 saci îngrăşăminte chimice în valoare de 38.992.289 lei, şi a emis un număr de 117 facturi fiscale în valoare de 819.356.000 lei, către diverse persoane fizice, din care rezultă că acestea ar fi cumpărat îngrăşăminte chimice contra cupoane agricole. Aceste facturi au fost cuprinse în 12 centralizatoare, inculpatul decontând la societăţile bancare un număr de 11.611 cupoane agricole în valoare de 819.356.000 lei.

Inculpatul L.I., în aceeaşi perioadă s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza a 10 facturi completate în fals, în numele unor societăţi comerciale din Bucureşti, cu 2.912 saci îngrăşăminte chimice în valoare de 412.553.596 lei.

În aceeaşi perioadă în numele societăţii sale inculpatul a emis un număr de 47 facturi fiscale în valoare de 383.183.800 lei către diverse persoane fizice din care a rezultat că acestea au cumpărat îngrăşăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au întocmit 8 centralizatoare decontând în bancă un număr de 4.501 cupoane agricole în valoare de 383.183.800 lei.

Inculpatul B.I. în luna septembrie 1998 s-a înregistrat în contabilitatea firmei în baza unui număr de 13 facturi fiscale completate în fals în numele unor societăţi comerciale din Bucureşti cu 2.400 saci îngrăşăminte chimice în valoare de 279.002.840 lei.

În aceeaşi lună inculpatul în numele societăţii sale a emis un număr de 51 facturi fiscale în valoare de 402.072.400 lei către diverse persoane fizice din care rezultă că acestea au cumpărat îngrăşăminte chimice contra cupoane agricole în baza cărora s-au întocmit 7 centralizatoare, decontându-se la bancă un număr de 4.798 cupoane agricole în valoare de 402.072.400 lei.

Din cele arătate mai sus a rezultat că inculpaţii pentru a deconta cupoanele agricole, folosindu-se de un fapt real (aveau înscris în obiectul de activitate al societăţii comerţ cu îngrăşăminte chimice) au prezentat ca reală o stare de fapt inexistentă, nereală, respectiv au prezentat ca adevărată activitatea de aprovizionare cu îngrăşăminte chimice şi de vânzare a acestora, activităţi care nu au avut loc niciodată în realitate, ele existând doar în actele contabile.

Prin întocmirea facturilor de aprovizionare a celor de vânzare şi apoi a centralizatoarelor inculpaţii au indus în eroare societăţile bancare care au procedat la decontarea cupoanelor, inculpaţii prejudiciind bugetul statului cu contravaloarea cupoanelor decontate.

Activitatea inculpaţilor C.H.N., P.M., C.G., C.I., L.I. şi B.I. de a induce statul în eroare, prin prezentarea centralizatoarelor fictive ce reflectă o activitate de aprovizionare, vânzare îngrăşăminte chimice ce nu au avut loc în realitate în scopul obţinerii unui folos material injust, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2) C. pen., comisă în formă continuată, întrucât activitatea infracţională săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale s-a întins pe o perioadă de două luni. Urmează să se reţină pentru fiecare inculpat şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Activitatea inculpatei G.E. care în calitate de contabil la firma fiecăruia din inculpaţi, a indus în eroare societăţile bancare prin întocmirea unei evidenţe contabile false, a centralizatoarelor care cuprindeau facturi false, determinând astfel decontarea numărului de cupoane arătat mai sus, creând în total un prejudiciu de 4.032.263.200 lei, constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată s-a motivat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că inculpaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înregistrate în contabilitate în mod fictiv a operaţiunilor financiar-contabile, respectiv desfacere a produselor destinate lucrărilor din agricultură.

Din probele existente la dosar a rezultat cu certitudine că societăţile comerciale de la care inculpaţii au afirmat că s-au aprovizionat fie nu există, fie nu au realizat schimburi comerciale cu firmele inculpaţilor. Mijloacele de transport trecute pe factură fie nu sunt apte a realiza transportul cantităţilor trecute în factură, în marea lor majoritate fiind autoturisme mici, fie nu există în realitate fiind trecute numere de înmatriculare fictive. De asemenea, titularii de cupoane menţionaţi în facturi fie nu domiciliază în localităţile menţionate, fie neagă împrejurarea că au achiziţionat produse de la firmele inculpaţilor.

În realitate aceste operaţiuni nu s-au desfăşurat şi ca atare înregistrarea lor în contabilitate este inexactă şi nu reflectă realitatea.

Aceste operaţiuni au avut ca urmare denaturarea veniturilor şi a cheltuielilor atâta timp cât inculpaţii nu au achiziţionat produse agricole şi nici nu au prestat alte lucrări specifice muncii agricole, banii obţinuţi din decontarea cupoanelor folosindu-i în interes personal.

S-a considerat că fapta inculpaţilor de a efectua înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrări care au avut ca şi consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, constituie infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpaţilor de a întocmi şi semna centralizatoarele pe baza cărora au fost decontate cupoanele, centralizatoarele care se bazau pe date fictive rezultate din facturi false, şi care au fost folosite pentru a produce consecinţe juridice (încasarea sumelor de bani) constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Folosind centralizatoarele despre care aveau cunoştinţă că sunt false pentru a încasa contravaloarea cupoanelor agricole inculpaţii au comis infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a menţionat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu a fost produs prejudiciul. Prin încasarea necuvenită a contravalorii cupoanelor agricole inculpaţii au creat un prejudiciu la bugetul statului care prin Ministerul Finanţelor a aprovizionat contul Ministerului Agriculturii care prin societăţile bancare urma să subvenţioneze lucrările agricole. Deşi banii au fost încasaţi, nu au fost folosiţi potrivit destinaţiei stabilită prin legi, ci au fost folosiţi de inculpaţi în interes personal.

La individualizarea pedepselor, curtea de apel a ţinut seama de valoarea prejudiciului produs de fiecare inculpat, de contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunilor şi de împrejurarea că iniţiativa activităţii infracţionale a avut-o inculpata G.E.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. şi P.M.

În motivarea recursului parchetului se susţine că instanţa a făcut o greşită aplicare a art. 1, raportat la art. 4 lit. a) pct. 36 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, în ce priveşte infracţiunea de fals intelectual şi că referitor la aceeaşi faptă, instanţa a făcut o încadrare juridică greşită, condamnând pe inculpaţi în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 în loc de art. 37 din aceeaşi lege, astfel cum au fost renumerotate articolele.

La dezbaterile recursurilor, reprezentantul parchetului nu a mai susţinut decât al doilea motiv de recurs.

Inculpaţii au criticat hotărârea în principal, cerând restituirea cauzei, conform art. 33 C. proc. pen., la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, pentru că nu li s-a asigurat dreptul la apărare, iar în subsidiar, au solicitat casarea hotărârii şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Recursurile nu sunt fondate.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în sensul că infracţiunea de înregistrare fictivă în evidenţele contabile a fost sancţionată în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, în loc de art. 37 din aceeaşi lege.

Or, este de observat că la data săvârşirii faptelor comise de inculpaţi, incriminate de legea contabilităţii, acestea erau prevăzute de art. 40 şi numai după republicarea legii aceste fapte sunt prevăzute în art. 37, atunci când s-a dat o nouă numerotare articolelor, dar fără nici o modificare a conţinutului infracţiunii şi a limitelor de pedeapsă.

În acest fel menţinându-se elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 40, ca, şi regimul sancţionator, motivul de recurs apare formal şi nu poate fi admis.

Cazurile de casare invocate de inculpaţi sunt, de asemenea, nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., printre altele, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii dispoziţiile relative la asistenţa inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie.

În cauza de faţă, în cursul urmăririi penale inculpaţii nu au fost asistaţi de apărători, întrucât ei au declarat că nu înţeleg să beneficieze de acest drept, iar potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie când inculpaţii sunt minori, militari, internaţi într-un centru de reeducare sau arestaţi.

Atâta timp cât inculpaţii au fost cercetaţi în stare de libertate şi nu erau minori sau militari în termen, indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reţinute în sarcina lor, nu era obligatorie asistenţa juridică în cursul urmăririi penale. Numai în cursul judecăţii, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpaţii aflaţi în stare de libertate în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

În toate declaraţiile inculpaţilor date în ziua de 18 mai 2000, când li s-a prezentat materialul de urmărire penală, se precizează că nu solicită să fie asistaţi de apărători, aşa încât nu se poate reţine încălcarea dreptului lor la apărare şi nici nulitatea absolută a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Faptul că la data de 19 mai 2000 a fost audiat alt învinuit, S.P., faţă de care s-a disjuns cauza şi la 30 mai 2000 s-a depus la dosar un raport de expertiză medico-legală privind pe învinuitul C.C., care a fost scos de sub urmărire penală, nu are relevanţă, întrucât nu a fost cu nimic influenţată desfăşurarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor care au fost trimişi în judecată.

Referitor la apărarea, pe fond invocată de toţi inculpaţii, potrivit căreia atâta timp cât regimul juridic al cupoanelor agricole permitea tranzacţionarea lor pe piaţa liberă, nu se poate reţine vinovăţia celor care le-au cumpărat şi apoi le-au valorificat prin unităţile bancare, este de observat netemeinicia şi neveridicitatea ei.

Prin Ordonanţa nr. 9/1998 Guvernul României a instituit un sistem de ajutoare al agricultorilor, în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole, prin plata pe bază de cupoane valorile finanţate de la bugetul de stat.

Beneficiarii acestor cupoane puteau achita contravaloarea seminţelor, plantelor, îngrăşămintelor agricole, motorinei şi lucrărilor mecanice prin remiterea respectivelor bonuri valorice către prestatorii bunurilor sau serviciilor.

În cauza de faţă, inculpaţii au deturnat scopul subvenţiilor de la bugetul statului, au intrat în posesia unui număr important de cupoane, după care au efectuat operaţiuni financiar contabile care nu aveau la bază date reale, ci false. Toate înregistrările contabile analizate de către D.G.F.P.S. Caraş Severin erau bazate pe operaţiuni fictive. Atât facturile privind achiziţionarea îngrăşămintelor chimice, cât şi cele privind vânzarea îngrăşămintelor chimice erau false, iar majoritatea societăţilor comerciale furnizoare nici nu figurau în Registrul Comerţului Bucureşti, ori erau demult lichidate. Nici numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport, menţionate în facturi, nu erau reale.

Fictivitatea operaţiunilor contabile este recunoscută de inculpaţi, care au precizat că au primit imprimatele facturilor în alb, pe care apoi le-au complectat, unul pentru firma celuilalt. Recunoaşterea lor este atestată şi de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi de faptul găsirii unor facturi în alb la domiciliul inculpatei G.E.

Atâta timp cât facturile au fost fictive, operaţiunile contabile prin care acestea erau evidenţiate în registrele societăţilor comerciale, au avut acelaşi caracter fictiv, ca şi centralizatoarele pe baza cărora au fost decontate la societăţile bancare.

Folosirea mijloacelor frauduloase pentru obţinerea unor foloase materiale, constituie latura obiectivă a infracţiunilor de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost condamnaţi. Prejudicierea bugetului de stat, prin faptele comise de inculpaţi, este evidentă, astfel că şi soluţionarea laturii civile, prin hotărârea atacată, a fost corectă.

Judicios, instanţa de apel a înlăturat concluziile expertizei contabile, singura probă pe baza căreia Tribunalul Caraş-Severin dispusese achitarea inculpaţilor.

Ignorând total caracterul fictiv al operaţiunilor contabile, expertul contabil a verificat numai corectitudinea aritmetică şi contabilă a înregistrărilor în evidenţele societăţilor comerciale, precum şi respectarea normelor bancare. Or, inculpaţilor nu li s-a reţinut săvârşirea vreunei evaziuni fiscale, ci a celui de înşelăciune, în dauna bugetului de stat, prin prezentarea centralizatoarelor fictive, prin care se atestă fals o activitate de aprovizionare şi desfacere de îngrăşăminte chimice, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a avut în vedere că iniţiatoarea activităţii ilicite a fost inculpata G.E.

Aşa fiind, recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.

Obligă recurenţii inculpaţi C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E. şi B.I. la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat P.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 318/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3181/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 3180/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3180/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs