ICCJ. Decizia nr. 3501/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3501/2004
Dosar nr. 2542/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 393 din 11 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatul D.P., la 7 ani de închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 12 ianuarie 2003, până la zi.
El este obligat să plătească:
a) 40.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale, părţii civile N.G., soţia victimei;
b) 200.000 lei, lunar, prestaţie, pentru minora G.M.N., fiica victimei, de la 12 ianuarie 2003, până la încetarea stării de nevoie;
c) 5.000.000 lei, cheltuieli judiciare, părţii civile N.G.;
d) 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în ziua de 12 ianuarie 2003, N.G., soţia victimei M.C.N., are o altercaţie cu inculpatul, care o urmăreşte.
N.G. cheamă victima în ajutor.
Victima intervine, încearcă să lovească pe inculpat cu o ţeavă metalică.
Inculpatul se agaţă de ţeava din mâna victimei şi se brânceşte, reciproc, cu aceasta din urmă.
Martorul N.I. intervine în conflict, din dorinţa aplanării acestuia.
Astfel, N.I. loveşte victima, cu pumnul, peste faţă, lovitură în urma căreia victima se loveşte cu capul de partea metalică a stâlpului porţii şi lunecă, căzând în şezut.
Inculpatul loveşte victima, cu piciorul, în torace şi peste grumaz, cauzându-i un traumatism cervical forte.
În urma acestui traumatism, victima intră în comă şi moare, în aceeaşi zi, deşi a fost dusă, cu şareta, la spital.
Inculpatul declară apel, cerând:
a) în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece moartea victimei nu îi este imputabilă lui;
b) în subsidiar, reducerea pedepsei, deoarece a fost provocat de victimă.
La rândul lor, părţile civile N.G. şi G.M.N. critică sentinţa, motivând că nu li s-au acordat daunele cerute şi cuvenite.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 95/ A din 13 aprilie 2004, admite apelul părţilor civile şi desfiinţează în parte sentinţa, în sensul că majorează, de la 200.000, la 400.000 lei, lunar, prestaţia periodică pentru minoră.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei sunt menţinute.
Apelul inculpatului este respins, ca nefondat.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă.
El este obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului şi la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată părţii civile N.G.
Instanţa de apel motivează că victima a decedat în urma loviturilor aplicate de inculpat, aşa cum rezultă din declaraţiile, coroborate, date de martorii N.G., S.E., G.M.N., C.L., P.C., V.M. şi N.D.
Instanţa reţine că N.G. şi S.E. au revenit asupra primelor declaraţii, datorită stării conflictuale existente între familia victimei şi cea a fratelui ei, O.I., al cărui fiu, adoptiv, N.I., are anumite interese succesorale.
De asemenea, instanţa de apel motivează că nu sunt temeiuri potrivit cărora inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă.
În fine, instanţa de apel reţine că pedeapsa aplicată este just individualizată, dar că, cuantumul prestaţiei periodice, stabilită pentru copilul victimei, trebuie majorat, având în vedere veniturile pe care le obţinea victima din munca în gospodărie şi suma pe care el o aloca în vederea întreţinerii şi educării minorei.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, motivând că, în mod nejustificat, instanţele:
a) nu au dispus efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească, cert, cauza morţii victimei şi
b) nu au stabilit, fără dubiu, persoana care a aplicat victimei lovitura fatală, deşi el presupusul făptuitor, a propus să fie audiaţi şi alţi martori.
Recursul este fondat.
1. În adevăr, în cauză, nu s-a stabilit, cu certitudine, cauza morţii victimei. Astfel:
a) în „constatarea preliminară", din 12 ianuarie 2003, medicul primar legist D.M. conchide că M.C.N. (65 ani) a decedat datorită unei insuficienţe cardio-respiratorii acute, intervenite în urma unui traumatism cervical forte, prin lovire cu corp dur, posibil comprimarea între planuri dure, între traumatismul cervical şi deces existând o legătură de cauzalitate directă";
b) în raportul de constatare medico legală (autopsie) întocmit la 17 aprilie 2003, acelaşi medic legist conchide că:
= „moartea lui M.C.N. a fost violentă";
= „ea s-a datorat unei insuficienţe cardio-respiratorii acute, survenite în urma unui traumatism cervical forte, prin lovire cu corp dur";
= „nu se exclude moartea reflexă";
= „între leziunile traumatice cervicale şi deces există legătură de cauzalitate";
= „poziţia agresor-victimă, aşa cum rezultă şi din datele de anchetă, a putut fi de faţă în faţă, victima, cel mai probabil, fiind în genunchi, în momentul traumatismului cervical";
= „ţinând cont de dimensiunile traumatice cervicale, cât şi de amprenta traumatică de la nivelul sternului, nu se poate lua în consideraţie un traumatism prin aplicarea unei lovituri gen „karate";
= „leziunile traumatice craniene, plaga, echimozele şi hematomul occipital s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, cu puţin timp, înainte de deces, neavând legătură directă de cauzalitate cu acesta, iar în caz de supravieţuire, ar fi necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, de la producere";
= „sângele cadavrului conţine 0,80 grame la mie alcool„
c) comisia de avizare şi control, din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, cu adresa din 16 martie 2004 "aprobă concluziile raportului medico-legal de autopsie, întocmit de S.M.L. Argeş şi privind pe M.C.N., cu precizarea că leziunile tanatogeneratoare sunt cele de la nivelul gâtului. Comisia mai precizează că a avut la dispoziţie dosarul cauzei.
Inculpatul susţine, constant, că, în raportul medico-legal din 17 aprilie 2003, deci întocmit după 3 luni de la decesul victimei, medicul legist dr. M., spune mai mult decât în constatarea preliminară, iar comisia de avizare şi control din cadrul I.M.L. Mina Minovici, spune mai puţin decât concluziile ale sus-menţionatului serviciu medico-legal judeţean.
Poate că neconcordanţele, invocate de inculpat, sunt aparente sau, de-a dreptul, nefondate, încât, pentru eliminarea oricărui dubiu, trebuia cerut şi avizul Comisiei superioare medico-legale, căreia să-i fi fost trimise, în copii xeroxate, cele trei acte medico-legale şi, eventual, la cererea, expresă, a comisiei, să-i pună la dispoziţie, pentru studiu, dosarul cauzei.
Dacă Comisia superioară medico-legală ar fi constatat că între concluziile celor trei acte medico-legale nu există deosebiri semnificative (de fond), înseamnă că leziunile tanatogeneratoare (cauzatoare ale morţii victimei), de la nivelul gâtului, se datorează lovirii cu un corp dur, altul decât lovitura, gen „karate", aplicată cu „exteriorul mâinii", cum se exprimă martora S.E., la urmărirea penală, cum conchide dr. M.
Potrivit art. 26 şi art. 28 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 1/2000, privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină-legală, regulament aprobat prin Hotărârea din 7 septembrie 2000 a Guvernului, în cazul în care Comisia superioară medico-legală ar constata anumite contradicţii, semnificative, între concluziile sus-menţionatelor acte medico-legale, ea poate aviza, în totalitate sau în parte, constatările preliminare, raportul de constatare medico-legală (autopsie) şi avizul comisiei de control din cadrul Institutului de Medicină Legală, putând formula şi anumite precizări sau completări.
În cazul în care concluziile respectivelor acte medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală poate recomanda refacerea, totală sau parţială, a lucrărilor, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
Dacă comisia superioară ar constata deficienţe în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii vreuneia din cele trei acte medico-legale, ea ar putea dispune refacerea parţială sau totală, a acestuia.
În cazul în care Comisia superioară medico-legală eliberează un aviz, instanţa nu poate solicita efectuarea unei expertize medico-legale, aşa cum cere inculpatul, decât dacă apar date noi medicale, caz în care efectuarea expertizei medico-legale este de competenţa Institutului de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, cum precizează art. 28 din sus-menţionatul regulament de aplicare a OG nr. 1/2000.
Pe de altă parte, instanţa trebuia să dispună audierea martorilor propuşi de inculpat, în măsura în care aceste persoane au cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauză.
În fine, instanţa trebuia să o reaudieze pe martora S.E., care, iniţial, a declarat că, în momentul în care victima „era jos", inculpatul a lovit-o, puternic, cu piciorul, în piept şi peste gât", lovituri în urma cărora victima „a dat ochii peste cap, a oftat de trei ori şi n-a mai mişcat", apoi îşi „îmbunătăţeşte relatarea, susţinând că inculpatul a lovit victima numai în stomac, moment în care aceasta din urmă nu era în genunchi, cum declarase iniţial. Aceste neconcordanţe trebuie elucidate şi eliminate.
Declaraţii contradictorii dau şi N.G. şi G.M.N. soţia şi respectiv, fiica victimei, care însă, nu pot fi reaudiate, deoarece, s-au constituit părţi civile, care, potrivit art. 82 C. proc. pen., nu pot fi ascultate şi ca martori.
Aşa fiind, în baza art. 38517 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza va fi trimisă, spre rejudecare, Tribunalului Argeş, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.P., împotriva deciziei nr. 95 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 393 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Argeş.
Menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3482/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3504/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
