ICCJ. Decizia nr. 3504/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3504/2004
Dosar nr. 2675/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Brăila a hotărât următoarele:
A schimbat încadrarea juridică cu care a fost trimis în judecată inculpatul C.M., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpatul C.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 568 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 186/2000 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare, cu restul de 568 zile, urmând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 10 şi 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile civile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. şi anume:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
A prelungit măsura arestului preventiv a inculpatului C.M. de la 4 noiembrie 2003 la 3 decembrie 2003 şi în conformitate cu art. 188 C. pen., a dedus prevenţia cu începere de la 13 martie 2003, la zi.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile SC R.C. SRL, suma de 145.171.200 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 7 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 700.000 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu, ce se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, în seara zilei de 6 martie 2003, în jurul orelor 23,00, partea vătămată M.T.V., merceolog la SC R.C. SRL Brăila, având asupra sa o sacoşă cu 80 milioane lei, bonuri de masă donatori sânge, în valoare de 13 milioane lei şi tichete de masă în valoare de 67 milioane lei, realizate din vânzările acelei zile, se îndrepta spre locuinţa administratorului firmei pentru a preda sacoşa cu valori.
Administratorul locuieşte în Calea Călăraşilor Brăila.
La uşa de intrare în scară, M.T.V. a fost întâmpinată de către doi tineri, care i-au smuls sacoşa şi au fugit de la locul faptei.
Partea vătămată i-a urmărit pe cei doi, dar nu a reuşit să-i prindă.
Au fost sesizate organele de poliţie, care au stabilit că unul din cei doi tineri este inculpatul C.M., recidivist. Celălalt nu a fost identificat.
Inculpatul C.M. a încercat să părăsească ţara, dar fiind dat în consemn la frontieră, a fost identificat şi reţinut la punctul de frontieră Vărsad, jud. Arad.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, susţinând că greşit s-a reţinut că a comis el fapta respectivă şi că în timpul în care s-a săvârşit tâlhăria el s-a aflat în altă parte, respectiv la un bar.
Prin Decizia penală nr. 210 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menţinut starea de arest, a dedus arestarea preventivă până la data deciziei şi l-a obligat pe apelant să plătească statului 2.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Se motivează, în esenţă, că instanţa a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate, cărora le-a dat o justă interpretare, reţinând în mod corect că ele fac dovada deplină a săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de tâlhărie.
Inculpatul a declarat recurs invocând, ca şi în apel, că soluţia de condamnare a sa este consecinţa comiterii unei erori grave de fapt, susţinând că nu a participat la săvârşirea infracţiunii şi a solicitat, în principal, să fie achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, considerând-o prea mare.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect că inculpatul a participat la comiterea faptei.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că partea vătămată M.T.V. l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul, la recunoaşterile din grup, efectuate la urmărirea penală, în prezenţa martorilor asistenţi şi a apărătorului inculpatului.
S-a mai avut în vedere declaraţia martorului D.C.C., în sensul că, în seara în care s-a comis fapta, a văzut două persoane care staţionau în casa scărilor, între etajele 1 şi 2, din care una din persoane este inculpatul trimis în judecată, identificare, pe care a făcut-o şi la recunoaşterea din grup.
La locul indicat de martor că erau cei doi, organele de poliţie au observat urme papilare pe calorifer, ţeava de alimentare cu gaze şi pe uşa de acces, iar în urma constatării tehnico-ştiinţifice la Serviciul criminalistic al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Brăila, s-a stabilit că unele urme aparţin inculpatului C.M.
Inculpatul a susţinut că, în timpul în care s-a comis tâlhăria, el s-a aflat la un bar, astfel că nu a participat la săvârşirea faptei, însă nu a dovedit că a stat acolo în tot acest timp, ci dimpotrivă, s-a stabilit că a mai lipsit în unele perioade de timp.
Aşadar, hotărârile nu sunt criticabile sub aspectul analizat.
De asemenea, nu sunt criticabile nici sub aspectul individualizării pedepsei, constatându-se că pedeapsa aplicată a fost stabilită cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Avându-se în vedere gravitatea faptei săvârşite şi pericolul social sporit al inculpatului, recidivist, condamnat anterior prin două hotărâri pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, precum şi poziţia nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, se impune menţinerea pedepsei în cuantumul fixat, pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi întrucât nu se constată nici motive care se pot luat în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va computa din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 martie 2003, la data prezentei decizii şi a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei nr. 210 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la data de 13 martie 2003 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3501/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3506/2004. Penal. Art.79 alin.1 O.U.G.... → |
|---|
