ICCJ. Decizia nr. 3506/2004. Penal. Art.79 alin.1 O.U.G. nr.195/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3506/2004
Dosar nr. 1200/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 145 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul lt. col. rez. M.D.V. la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
Totodată, a dispus, potrivit art. 81 – art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încunoştinţarea organelor de poliţie, prevăzută de art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
L-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 900.000 lei, cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 6 martie 2003, în jurul orelor 19,00, inculpatul conducea autoturismul personal pe str. Borzeşti din municipiul Timişoara şi la un moment-dat, a lovit din spate autoturismul condus de N.S.C. care era oprit regulamentar pentru a acorda prioritate pietonilor angajaţi pe o trecere marcată.
Partea vătămată a anunţat organele de poliţie, care l-au testat pe inculpat cu aparatul alcooltest şi constatând că acesta se afla sub influenţa alcoolului, l-au condus la Spitalul clinic nr. 1 judeţean Timişoara, unde i s-a recoltat o probă de sânge, pe baza căreia s-a determinat o îmbibaţie alcoolică de 1,30 gr. %, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Pentru a dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încunoştinţarea organelor de poliţie, tribunalul militar a reţinut şi motivat că inculpatul a plecat de la locul accidentului conform înţelegerii cu conducătorul autoturismului, accidentat, pentru a se deplasa împreună la poliţia rutieră în vederea raportării evenimentului şi întocmirea actelor prevăzute de lege.
S-a mai avut în vedere faptul că nici una din persoanele implicate în accident nu a suferit vătămări corporale, iar pagubele produse nu sunt mari.
S-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, lipsind intenţia delictuasă specifică acestei infracţiuni.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, susţinându-se în esenţă că greşit a fost achitat inculpatul, pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie şi că pedeapsa aplicată este excesiv de blândă.
Prin Decizia nr. 4 din 27 ianuarie 2004, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul procurorului.
Împotriva acesteia, a declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, care reiterând motivele formulate în apel, a criticat sentinţa cu privire la achitarea inculpatului pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, fără încunoştinţarea organelor poliţiei, prevăzută de art. 81 din OUG nr. 195/2002, la reţinerea circumstanţelor atenuante şi la individualizarea pedepselor.
S-a solicitat casarea hotărârilor sub aceste aspecte, casarea acestora sub aspectele criticate şi condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea, pentru ambele infracţiuni, de pedepse care să reflecte corect gradul de pericol social al faptei şi al persoanei făptuitorului.
Criticile sunt nefondate.
Din verificarea hotărârilor pronunţate şi a probelor existente, se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 %, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U. nr. 195/2002, faptă care nu se contestă această faptă.
Cu privire la infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor poliţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, instanţele au considerat, de asemenea, corect, cu o motivare c0onvingătoare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Astfel, privitor la această soluţie instanţele au reţinut justificat că inculpatul a înţeles de la N.S.C. (conducătorul auto-turismului accidentat de inculpat) că urmează să se deplaseze împreună la poliţia rutieră pentru raportarea evenimentului şi întocmirea actelor legale.
Referitor la acest aspect, însuşi N.S.C. a declarat că, după părerea sa, inculpatul nu a fugit de la locul accidentului, dar poliţia a insistat să se treacă totuşi în declaraţie, că a avut loc o fugă de la locul respectiv.
Această declaraţie, se coroborează cu declaraţia martorului C.M.D., în sensul că, imediat după accident, a aflat de la N.S.C., cu care este prieten, că se înţelesese cu inculpatul ca să meargă la poliţie.
În aceste condiţii şi cum accidentul rutier produs nu se soldase cu pagube semnificative şi deci fapta nu constituia o infracţiune, aşa cum, de altfel, s-a reţinut nici în rechizitoriu, apare verosimilă susţinerea inculpatului, în sensul că plecarea sa de la locul accidentului s-a făcut conform înţelegerii cu şoferul autoturismului accidentat, pentru a raporta poliţiei evenimentul rutier, iar nu pentru a zădărnici efectuarea constatărilor şi luării măsurilor necesare.
Ca atare, corect s-a stabilit de instanţe că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, lipsind intenţia necesară specifică la această infracţiune.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate, pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 185/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., corect s-au reţinut şi aplicat circumstanţe atenuante şi avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor, a regretat fapta şi a fost bine caracterizat de conducerea unităţii militare în care a fost încadrat (nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost apreciat cu calificativul „foarte bine").
Totodată, faţă de aceste elemente care caracterizează persoana inculpatului, s-a considerat justificat că scopul pedepsei va fi realizat şi fără executarea efectivă a pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată şi cum sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., dispoziţia de suspendare condiţionată a pedepsei nu este criticabilă.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de parchetul militar este nefondat şi urmează să fie respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 4 din 27 ianuarie 2001 a Curţii Militare de Apel Bucureşti privind pe inculpatul M.D.V., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3508/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
