ICCJ. Decizia nr. 3684/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3684/2004
Dosar nr. 3108/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 439 din 26 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.F.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul C.F.R. a solicitat întreruperea executării pedepselor de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 232 din 12 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi cea de 2 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentinţa nr. 991 din 1 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti.
Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin Decizia nr. 332 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestor soluţii, condamnatul a declarat recurs.
Apărătorul, reiterând motivele invocate în apel, a susţinut că familia condamnatului are o situaţie foarte grea, mama lui fiind grav bolnavă, având un venit lunar de 420.000 lei reprezentând alocaţiile de stat ale copiilor minori, iar locuinţa este într-o stare avansată de degradare, fiind distrusă în proporţie de 75-80%, necesitând reparaţii urgente.
Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi admiţându-se cererea respectivă, în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. pen., să se dispună întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile respective se constată că ele sunt legale şi temeinice.
Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit de către S.A.S. din cadrul Consiliului Local al sectorului 2 Bucureşti nu rezultă că după începerea executării pedepsei privative de libertate de către condamnat au intervenit împrejurări speciale care să determine necesitatea întreruperii executării pedepsei întrucât s-ar produce consecinţe grave pentru condamnat sau pentru familia sa în cazul în care acesta nu ar fi pus în libertate.
Este adevărat că familia condamnatului are o situaţie materială foarte grea; însă acest aspect nu poate fi considerat un argument temeinic pentru admiterea cererii respective, întrucât această situaţie a existat şi înainte de condamnare şi din cauza permanentizării ei nu poate fi îmbunătăţită ca urmare a întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de cel mult 3 luni.
Ca atare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.F.R. împotriva deciziei nr. 332 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3706/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
