ICCJ. Decizia nr. 3714/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3714/2004
Dosar nr. 2074/2004
Şedinţa publică din 2 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 486 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., la plângerea prealabilă a părţii vătămate P.M.
A fost confiscat un ciomag, corp delict şi s-a respins cererea părţii vătămate P.M. de acordare de daune morale.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească 10.000.000 lei daune morale, 7.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.V. şi 800.000 lei rentă globală pentru perioada 18 august 2003 – 23 decembrie 2003 (data pronunţării hotărârii) şi în continuare o rentă periodică lunară de 200.000 lei până la încetarea stării de nevoie a aceleaşi părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 18 august 2003, pe fondul unor relaţii de duşmănie între familiile inculpatului şi părţii vătămate, a avut loc un nou conflict în legătură cu sustragerea unui pui de curcă, incident care s-a finalizat seara când inculpatul a aruncat cu pietre după martora M.P. şi a lovit-o. Urmare a strigătelor M.P., la locul conflictului a apărut partea vătămată P.V. pe care inculpatul a lovit-o cu un ciomag în cap. Deşi victima a căzut, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu acelaşi par în zona toracelui şi abdomenului până la intervenţia soţiei sale care a întrerupt agresiunea.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 din Craiova unde a fost internată cu diagnosticul „ruptură traumatică de splină, şoc hemoragic, traumatism cranio cerebral minor" şi supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă de splenectomie. S-a mai reţinut că victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, certificatului medico legal nr. 2166/2003 eliberat de I.M.L. Craiova, plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor T.M., T.M., N.L., D.M., L.C., C.C., G.C. şi C.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 159 din 25 martie 2004, a respins apelurile formulate de inculpat şi părţile civile P.V. şi P.M.
Împotriva acestei decizii, inculpatul şi cele două părţi civile au declarat recurs.
Inculpatul a solicitat prin recursul formulat:
1. Achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta reţinută a fost săvârşită în stare de legitimă apărare, art. 44 alin. (2) C. pen.
2. Schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în art. 182 din acelaşi cod.
3. Reducerea pedepsei aplicate spre limita inferioară a textului sancţionator.
4. Înlăturarea obligării la despăgubiri civile.
Părţile civile nu au depus motivele de recurs în scris şi nici nu s-au prezentat pentru susţinerea orală a recursurilor declarate, deşi la data de 4 iunie 2004 li s-au acordat un termen în acest sens.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Instanţele, de fond şi de apel, au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă, în textul de lege menţionat.
Fapta inculpatului care în loc public a lovit pe partea vătămată P.V. cu un ciomag în cap, torace, abdomen, cauzându-i consecinţele menţionate în certificatul medico-legal, viaţa acesteia fiind salvată numai datorită intervenţiei chirurgicale de urgenţă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Relevante pentru caracterizarea juridică a faptei, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală gravă, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta şi consecinţele cauzate.
În speţă, este evident că aplicând multiple lovituri cu un ciomag în zone vitale, care au cauzat leziunile grave menţionate în actul medico legal şi care au pus în primejdie viaţa victimei, inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a acesteia, ci uciderea ei, cu atât mai mult cu cât viaţa victimei a fost salvată numai prin asistenţa medicală calificată şi de urgenţă ce i s-a asigurat cu ocazia intervenţiei chirurgicale.
Ca atare, în speţă, încadrarea juridică a fost bine stabilită, motiv pentru care critica formulată sub acest aspect nu poate fi primită.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că a comis fapta în legitimă apărare, în condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen., este, de asemenea, nefondată.
Pentru existenţa legitimei apărări este necesar, potrivit textului invocat, ca atacul – material, direct, imediat şi injust, săvârşit de către victimă, să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Or, în speţă, un asemenea atac efectiv nu a existat din partea victimei, acesta nu a făcut decât să intervină neînarmată în conflictul declanşat de inculpat (pornit de la un incident minor şi anume sustragerea unui pui de curcă), în sprijinul soţiei sale agresate de făptuitor care îşi procurase un ciomag şi cu care a lovit victima.
Într-o atare situaţie inculpatul nu s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., astfel că şi acest motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la individualizarea pedepsei, în cauză au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Pedeapsa stabilită, prin reţinerea justificată a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se situează spre limita specială de 7 ani şi 6 luni închisoare, fiind orientată spre limita inferioară a dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.
Cu privire la latura civilă, aspect criticat atât de inculpat cât şi de părţile vătămate, Curtea constată că a fost bine rezolvată, sumele stabilite cu titlu de daune morale, despăgubiri civile şi rentă periodică, fiind în concordanţă cu probele administrate, probe din care rezultă cheltuielile efectuate de partea vătămată în perioada internării, a tratamentului medicamentos, cu ocazia transportului la şi de la spital, a vizitelor efectuate de soţia victimei şi a plăţii unor persoane care s-au ocupat de gospodăria părţii vătămate în timp ce aceasta se afla internată şi după externare pe perioada incapacităţii de muncă.
Justificată este şi renta periodică acordată dat fiind faptul că partea vătămată a suferit o ruptură de splină şi care i-a cauzat reducerea capacităţii de muncă corespunzător gradului III de invaliditate, aşa cum rezultă din raportul medico legal nr. 1885 din 8 decembrie 2003 întocmit de I.M.L. Gorj.
De asemenea, în raport de suferinţele fizice la care partea vătămată a fost expusă, precum şi de urmările grave cauzate victimei, daunele morale se impuneau a fi acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate nu sunt fondate şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.M. şi de părţile civile P.V. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 159 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 septembrie 2003 la 2 iulie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe fiecare recurentă parte civilă la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3706/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3716/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
