ICCJ. Decizia nr. 3716/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3716/2004
Dosar nr. 2856/2004
Şedinţa publică din 2 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 17 martie 2004, Tribunalul Ialomiţa a dispus condamnarea printre alţii a inculpatului B.S. la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
S-a dispus contopirea pedepselor conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 30 noiembrie 2003 la zi.
În sfârşit, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.J. prin curator N.G. şi au fost obligaţi, inculpaţii în solidar către partea civilă la plata sumei de 5 milioane lei cu titlu de daune morale cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa instanţa de fond această hotărâre, a reţinut că în dimineaţa zilei de 29 noiembrie 2003, inculpatul recurent şi A.L., condamnat în cauză, au fost trimişi pe câmp să culeagă resturi vegetale. Pe drum au consumat băuturi alcoolice. Ajunşi pe o solă aparţinând SC A. Ograda, cei doi au observat o altă căruţă în care se aflau părţile vătămate N.J. şi N.C. venite în acelaşi scop.
Inculpaţii lăsând să se înţeleagă că sunt paznicii locului şi că nu este voie să se strângă resturile vegetale, au susţinut ca pentru suma de 50 mii lei ar fi dispuşi să le dea voie să sustragă resturile.
Datorită stării de ebrietate în care se afla, inculpatul condamnat A.L. a luat o furcă din căruţa sa şi l-a ameninţat pe N.C. obligându-l să stea deoparte timp în care i-a cerut părţii vătămate N.J. să se dezbrace.
Partea vătămată fiind bolnavă psihic, neavând reprezentarea celor petrecute, nu a făcut opoziţie, acceptând să întreţină relaţii sexuale, timp în care inculpatul recurent B.S. îl ţinea deoparte pe fratele părţii vătămate.
După consumarea actului sexual, de către condamnatul A.L., acesta a deposedat-o şi de ceasul ce-l avea la mână.
Ulterior şi inculpatul B.S. a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată timp în care condamnatul A.L. a obligat pe fratele acesteia să-l însoţească pe solă.
Împotriva sentinţei penale, inculpaţii au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor, pe care le apreciază ca fiind severe în raport cu circumstanţele reale.
Prin Decizia penală nr. 313/ A din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat.
S-a computat detenţia şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de control judiciar inculpatul B.S. a declarat recurs solicitând prin apărător reducerea cuantumului pedepselor aplicate, personal în ultimul cuvânt lăsând la aprecierea instanţei admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului făcând o justă individualizare a pedepsei.
Este de observat că, inculpatul recurent şi condamnatul în cauză prezenţi la instanţa de apel, asistaţi de acelaşi apărător desemnat din oficiu, au solicitat doar reducerea pedepselor, regretând faptele, fără a se susţine în vreun fel existenţa unor interese contrare, de altfel nici apărătorul inculpatului nu a susţinut că, în cauză ar exista între inculpaţi interese contrare.
În această situaţie analizând motivul de recurs invocat, respectiv reducerea pedepsei, care corespunde motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiat şi va fi înlăturat, ca atare.
Reţinând pericolul social ridicat al faptelor, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, pedeapsa de 7 ani închisoare orientată spre minimul special al pedepsei, este necesară reeducării şi reinserţiei inculpatului în societate, încât reducerea acesteia nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S., va computa perioada executată şi-l va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 313/ A din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 30 noiembrie 2003 la 2 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3714/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3717/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
