ICCJ. Decizia nr. 3673/2004. Penal. Art.189, 329 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3673/2004
Dosar nr. 2792/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274 din 26 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 189 alin. (3) C. pen., au fost condamnate inculpatele T.M. şi T.I. la câte 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 329 alin. (2) C. pen., au fost condamnate aceleaşi inculpate la câte 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca fiecare inculpată să execute 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 7 martie 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatelor.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., au fost obligate inculpatele în solidar la 100.000.000 lei către partea civilă R.F.
A fost obligată fiecare inculpată la câte 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că la 6 martie 2003, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a prostituţiei, proxenetismului, a traficului şi consumului ilicit de droguri, Poliţia sector 5, au efectuat o descindere la locuinţa inculpatei T.M. din str. Moţoc, întrucât avea informaţii cu privire la faptul că în apartamentul respectiv sunt sechestrate două tinere care sunt constrânse de către inculpate să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi contra unor sume de bani. Organele de poliţie au constatat că uşa de acces a locuinţei (garsonieră) era protejată pe exterior cu un grilaj metalic, asigurat cu un lacăt.
Organele de poliţie au încercat ruperea lacătului care asigura grilajul, însă după circa cinci minute, inculpata T.M. a deschis uşa de acces şi pătrunzând în apartament, poliţiştii au depistat că părţile vătămate R.F. şi S.V. şi pe martorul C.A.C.
Partea vătămată S.V. era întinsă pe un pat în stare de şoc, prezentând la nivelul feţei echimoze şi excoriaţii şi a fost transportată ulterior la Spitalul Universitar unde a fost internată.
S-a reţinut că faptele inculpatelor au fost dovedite prin procesul – verbal de constatare a infracţiunii, raport medico – legal, planşe foto, declaraţii de martori, declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpatelor, procese – verbale de percheziţie domiciliară.
Partea vătămată R.F. a descris pe larg modalitatea în care sub ameninţare şi în urma aplicării unor violenţe fizice intense, era obligată să practice prostituţia împreună cu victima S.V. (ulterior decedată) care era supusă aceluiaşi tratament. Aceasta a mai arătat că sumele de bani obţinute din această activitate erau luate de inculpate care nu le furnizau nici măcar mijloace minime de subzistenţă. A mai descris, de asemenea, agresiunile fizice extrem de dure la care erau supuse.
Această declaraţie se coroborează cu declaraţia martorei M.I. care a precizat că în locuinţa inculpatelor veneau frecvent persoane de sex masculin pentru întreţinerea de raporturi sexuale cu partea vătămată R.F. şi cu victima S.V. Aceeaşi martoră a subliniat că acestea din urmă erau întotdeauna însoţite de una dintre inculpate în momentele în care părăseau garsoniera. În ultima perioadă a constatat că victima S.V. părea să fie bolnavă, deoarece se mişca cu dificultate şi a auzit cum într-una din nopţi o voce de femeie implora să fie lăsată în casă, respectiv în locuinţa inculpatelor.
În cursul urmăririi penale, aceeaşi martoră a declarat că a văzut-o de două ori pe S.V. când, aflându-se în spatele blocului şi însoţită de cele două femei, aceasta a luat de jos o bucată de pâine şi a mâncat-o, dându-şi seama că tinerele sunt ţinute nehrănite.
Aspectele legate de certurile frecvente şi zgomotoase ce aveau loc în acel apartament, rezultă şi din declaraţiile martorului R.C. care a declarat că le-a auzit frecvent pe cele două tinere ţipând de durere şi implorând să fie lăsate în pace.
Martorul Ş.I., preşedintele asociaţiei de locatari din acel bloc a precizat că a văzut o tânără care era tot timpul însoţită de una din inculpate şi că are cunoştinţe despre zvonurile referitoare la faptul că în acel apartament se practică prostituţia.
Din actele aflate la dosar se reţine că la data de 8 martie 2003, victima S.V. a decedat la Spitalul Universitar. Prin rechizitoriu s-a disjuns urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen., urmând a se stabili într-un dosar separat dacă există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de aceasta şi deces.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatele, solicitând prin apărător redozarea pedepselor considerate a fi prea severe. Personal, în ultimul cuvânt, cele două inculpate şi-au susţinut în esenţă nevinovăţia.
Prin Decizia penală nr. 278/ A din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpate.
S-a reţinut că faptele au fost dovedite iar pedepsele aplicate corect individualizate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatele care au solicitat reducerea pedepselor.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu constată că recursurile sunt nefondate, instanţele apreciind corect cuantumul pedepselor aplicate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acesta fiind de natură a realiza scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpatele T.I. şi T.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpatele T.I. şi T.M. împotriva deciziei nr. 278 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 7 martie 2003, la zi, pentru ambele inculpate.
Obligă pe fiecare recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 500.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3679/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
