ICCJ. Decizia nr. 3912/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3912/2004
Dosar nr. 2437/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnata B.D. a cerut amânarea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 167/2001 a Tribunalului Vrancea, motivând că suferă de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Urmare primirii unui bilet de trimitere către Institutul C.I. Parhon Bucureşti şi a două bilete de ieşire din spital din care rezultă că inculpata a fost internată în perioada 14-21 aprilie 2003 în Spitalul Bucureşti cu diagnosticul: „guşă nodulară"; tetanie latentă şi sindrom poliartralgic post streptococic", instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se verifice dacă aceasta suferă de boli care o pun în imposibilitate a executa pedeapsa.
Expertiza dispusă nu a putut fi efectuată, deoarece condamnata nu s-a prezentat la serviciul medico-legal, deşi a fost înştiinţată prin adresă scrisă.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 373 din 5 noiembrie 2003, a respins cererea, cu motivarea că, potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., amânarea executării pedepsei poate fi dispusă atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar condamnata nu s-a prezentat la serviciul medico-legal în vederea expertizării, situaţie în care nu s-a putut verifica realitatea susţinerilor acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata.
În soluţionarea apelului condamnatei, Curtea de Apel Iaşi a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale a acesteia.
Deşi s-au acordat nenumărate termene de judecată în acest sens, condamnata nu s-a prezentat la examinarea medicală.
Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 128 din 8 aprilie 2004, a respins apelul, cu motivarea că atâta vreme cât proba dispusă de instanţe nu a fost administrată din vina exclusivă a condamnatei, aceasta neprezentându-se la examinarea medicală, soluţia dată cauzei de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală şi temeinică.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs condamnata, reiterând susţinerile din cerere.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea situaţiei de fapt, obiectul cererii din dosarul cauzei este existenţa situaţiei prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., iar în cazul dat, singurul temei pentru a hotărî dacă suferinţele condamnatei o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, este expertiza medico-legală, incubând, deci condamnatei să se prezinte în vederea examinării dispusă de instanţe.
În cauză expertiza nu s-a efectuat pentru motivul că petiţionara s-a sustras de la efectuarea acesteia.
În această situaţie, nefăcând dovada cererii sale, soluţia pronunţată în cauză este temeinică şi legală.
Aşa fiind, recursul condamnatei este nefondat şi se respinge ca atare, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.D. împotriva deciziei penale nr. 128 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2004. Penal. Art.208, 209, 217 alin.3... | ICCJ. Decizia nr. 3914/2004. Penal. Conlfict de competenţă.... → |
|---|
