ICCJ. Decizia nr. 393/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 393/2004
Dosar nr. 5246/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.G.S. la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1195 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 4 iunie 1997 a Tribunalului Prahova, iar în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa de 9 ani aplicată în prezenta cauză, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 18 martie 2003, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict cu partea vătămată, concubina sa, inculpatul a luat din cămară o bardă şi, ameninţând-o că-i taie picioarele, dacă fuge, i-a aplicat o lovitură în laba piciorului stâng. Ulterior, ţinând-o de păr, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată că-i taie capul, moment în care aceasta s-a ferit, atenuând lovitura cu lama bardei şi suferind o lovitură în zona cervicală posterioară. Reuşind să fugă, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, aplicându-i alte două lovituri, la piciorul stâng, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 466 din 27 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 21 martie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Fapta inculpatului de a aplica părţii vătămate multiple lovituri, cu lama unui obiect corp tăietor-înţepător, apt de a produce moartea acesteia, o bardă, într-o zonă vitală a organismului (zona cervicală posterioară), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, şi nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Nici a doua critică a inculpatului nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa de omor (a urmărit-o pe partea vătămată şi i-a aplicat numeroase lovituri, cu o bardă), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (condamnat anterior tot pentru o infracţiune de tentativă de omor), rezultă că instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul D.G.S. împotriva deciziei nr. 466 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 21 martie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3933/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
