ICCJ. Decizia nr. 3893/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3893/2004
Dosar nr. 3910/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 23 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3944/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat N.I.
Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen la 14 iulie 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpatului la Penitenciarul Ploieşti.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul N.I. a declarat recurs, neindicând motivele de casare, nici în scris şi nici oral, prin apărător.
Înalta Curte examinând întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26,10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, a dispus menţinerea arestării preventive a apelantului inculpat N.I.
Înalta Curte verificând cauza sub toate aspectele, reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul N.I. a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului N.I. la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi alin. (3) C. pen., pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 385 din 17 septembrie 2003.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva încheierii din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 3944/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3892/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 390/2004. Penal. Art.208, 209, 217 alin.3... → |
|---|
