ICCJ. Decizia nr. 4173/2004. Penal. Am.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4173/2004
Dosar nr. 4188/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 384 din 10 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost admisă cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.
În baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 154 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2168 din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prima instanţă a motivat că cel condamnat se află într-o situaţie specială de natură a produce consecinţe grave familiei dacă pedeapsa ar fi pusă în executare.
Astfel condamnatul este întreţinător de familie şi trebuie să asigure îngrijirea celor 2 copii minori, iar soţia este suferindă şi se impune efectuarea unei intervenţii medicale de specialitate în regim de urgenţă.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin care sentinţa a fost criticată ca nelegală şi netemeinică a fost respins, prin Decizia penală nr. 337 din 5 iulie 2002 pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Craiova.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea lor şi rejudecând, să se dispună respingerea cererii de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Condamnatul este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori. La data de 27 aprilie 2004, aceasta era singura situaţie „specială" care impunea amânarea executării. În timpul soluţionării cererii s-a invocat şi o stare de boală a soţiei condamnatului „hepatopatie cronică în curs de evaluare etiologică".
În cursul judecării apelului declarat de procuror, condamnatul a mai depus în dovedirea motivelor cererii de amânare un referat al medicului şef de secţie de la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan din care rezultă că M.L. (soţia condamnatului) a fost internată de urgenţă la data de 2 iulie 2004 cu diagnosticul entorsă genunchi drept.
În recurs a depus certificatul medical nr. 9926 din 13 august 2004, din care rezultă că M.L. a fost reinternată de urgenţă la data de 12 august 2004 cu diagnosticul „ruptură de menisc extern genunchi drept", bolnava operată la 13 august, necesită în continuare însoţitor.
Amânarea executării pedepsei a fost cerută pentru un singur motiv, situaţia socială deosebită, condamnatul având în întreţinere 2 copii minori, are nevoie de timp pentru a asigura un loc în care să poată locui şi beneficia de educaţie şi îngrijire corespunzătoare.
Potrivit anchetei sociale efectuată în cauză, condamnatul împreună cu soţia şi cei doi copii locuiesc într-o casă construită din cărămidă acoperită cu ţiglă, compusă din 4 camere, baie şi bucătărie, camerele sunt mobilate corespunzător, în casă se află aparatură electrocasnică. Familia M. deţine în proprietate un autoturism Dacia papuc.
Soţia condamnatului este salariată la SC L.O. SRL Strehaia.
Existenţa celor 2 copii minori şi starea de boală, hepatopatie cronică în curs de evaluare etiologică sunt împrejurări constant întâlnite în familiile condamnaţilor, prima instanţă acordându-le greşit semnificaţia unor „împrejurări speciale".
Hotărârea este nelegală şi sub aspectul stabilirii datei de la care curg cele trei luni.
Amânarea executării pedepsei închisorii având caracter de excepţie faţă de regula executării de îndată a pedepselor definitive şi momentul de la care curg cele trei luni de amânare trebuie să fie situat în apropierea momentului la care hotărârea a rămas definitivă şi a fost emis mandatul de executare.
Deşi articolul 453 lit. c) C. proc. pen., nu arată data de la care amânarea executării pedepsei urmează să-şi producă efectele este evident că aceasta nu poate fi decât data admiterii cererii.
A accepta că prin admiterea cererii de amânare formulată de condamnat, termenul curge de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă s-ar ajunge la situaţia că deşi cererea de amânare este făcută la o anumită dată evident după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin admiterea cererii amânarea să-şi producă efectul de la o dată anterioară cererii ceea ce nu este legal.
Pe de altă parte, dacă hotărârea prin care a fost admisă cererea şi-ar produce efectele numai după rămânerea definitivă s-ar ajunge la încălcarea regulii executării de îndată a pedepselor.
În consecinţă, recursul parchetului urmează a fi admis, iar în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile vor fi casate şi pe fond se va respinge, ca nefondată, cererea formulată de M.I.S., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 337 din 5 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe condamnatul M.I.S.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 384 din 10 mai 2004 a Tribunalului Dolj şi rejudecând:
Respinge, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu judecarea cauzei în fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4172/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4174/2004. Penal. Am.exec.ped. Recurs → |
|---|
