ICCJ. Decizia nr. 4164/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4164/2004
Dosar nr. 4223/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 10 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 7978/2003, Tribunalul Dolj, secţia penală a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- I.I.C. şi U.D.N., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 293, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de câte un an închisoare.
La aceeaşi pedeapsă i-a condamnat pe aceeaşi inculpaţi, în baza art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că ambele pedepse de câte un an închisoare aplicate celor doi inculpaţi sunt graţiate integral şi condiţionat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată, atrăgându-li-se atenţia asupra prevederilor art. 7 din lege.
În baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului I.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 31 alin. (1), raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.I.C., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul U.D.N. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru ambii inculpaţi I.I.C. şi U.D.N. a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv începând de la data de 26 noiembrie 2003 la zi.
Inculpatul C.E.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, în baza art. 25, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., pedeapsă graţiată integral şi condiţionat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
În baza art. 255 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din pedeapsă perioada arestului preventiv începând de la 26 noiembrie 2003 la zi.
Cu privire la toţi cei trei inculpaţi, a fost menţinută arestarea preventivă.
Instanţa a reţinut că, în mod repetat, încălcând prevederile Ordinului Ministerului de Interne nr. 1190/2000 şi nr. 150/1972, sergentul major U.D.N. a întocmit în fals copii ale unor buletine de identitate pe numele unor persoane pe care i le furniza serg. major I.I.C., acesta procedând la confecţionarea unor paşapoarte false cu privire la identitatea posesorilor, în schimbul primirii unor sume de bani.
Cu privire la inculpatul C.E.C., cetăţean român cu domiciliul în Italia, căruia îi fusese îngrădit dreptul de liberă deplasare peste frontiera naţională, ca urmare a solicitării B.R.D. de la care obţinuse credite, nerambursate, s-a reţinut că a săvârşit infracţiunile de dare de mită şi de complicitate la fals privind identitatea.
Astfel, C.E.C. i-a solicitat inculpatului U.D.N. obţinerea unui buletin de identitate, cu datele de stare civilă ale unei alte persoane, pe care să aplice fotografia sa în vederea folosirii acestuia pentru eliberarea unui paşaport fals, dându-i inculpatului U.D.N. suma de 2000 mărci germane, sumă pretinsă de inculpatul I.I.C., cel care i-a eliberat paşaportul fals.
Prin Decizia penală nr. 328 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de P.N.A., serviciul Anticorupţie Craiova, a casat sentinţa menţionată numai sub aspectul completărilor juridice şi, rejudecând cauza, a aplicat şi alin. (2) la infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), reţinute în sarcina inculpaţilor I.I.C. şi U.D.N. şi la cele prevăzute de art. 25, raportat la art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinute în sarcina inculpatului C.E.C. şi a altor inculpaţi condamnaţi în aceiaşi cauză, menţinându-se pedepsele.
De asemenea, a completat cu aplicarea art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 încadrarea juridică la infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, reţinută inculpatului I.I.C., şi la infracţiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută inculpaţilor U.D.N. şi I.I.C.
Cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor I.I.C. şi U.D.N. s-a dispus şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus în continuare detenţia şi a fost menţinută arestarea preventivă a inculpaţilor.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.I.C., U.D.N., C.E.C., I.C. şi A.C.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii I.I.C., U.D.N. şi C.E.C.
Prin cererile trimise din Penitenciarul de Maximă Securitate Craiova, recurenţii inculpaţi U.D.N. şi C.E.C. au solicitat să se ia act de retragerea recursurilor declarate, cereri confirmate în şedinţa publică din 17 august 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a doua, părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen.
Înalta Curte, constatând că au fost respectate condiţiile prevăzute în art. 369 alin. (1) C. proc. pen., aplicate în mod corespunzător, întrucât retragerea recursurilor s-a făcut personal până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de cei doi recurenţi inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii U.D.N. şi C.E.C. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Recursul declarat de inculpatul I.I.C. a vizat achitarea, susţinându-se: a) că nu există probe în dovedirea vinovăţiei sale, b) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi c) încadrarea corectă (juridică) a faptei este în art. 256 C. pen. S-a mai solicitat reducerea pedepsei în raport cu schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 256 C. pen.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul I.I.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la stabilirea răspunderii penale a inculpatului, Înalta Curte constată, din examinarea tuturor probelor, ca fiind dovedită atât săvârşirea faptei de luare de mită de către inculpat (care a şi recunoscut faptele atât în cursul cercetării administrative, cât şi în faza urmăririi penale), cât şi vinovăţia acestuia sub forma intenţiei directe. Totodată, se reţine o corectă încadrare a faptei în infracţiunea continuate de luare de mită.
Revenirea ulterioară a acestui inculpat, nu este cu nimic justificată, în deosebi, avându-se în vedere calitatea sa de subofiţer de poliţie, care prin natura activităţii sale cunoştea semnificaţia şi consecinţele unor declaraţii de recunoaştere a unor fapte penale. Totodată, expertiza efectuată de Serviciul de Criminalistică I.P.J. Dolj a evidenţiat activitatea infracţională complexă a acestui inculpat care a fost posibilă tocmai datorită accesului la datele informatizate, respectiv evidenţa actelor de identitate pierdute de titulari sau abandonate.
Declaraţiile date de inculpatul U.D.N. sunt, de asemenea, concludente în dovedirea vinovăţiei inculpatului I.I.C.
Nu este verosimilă nici afirmaţia recurentului inculpat privind executarea în mod gratuit a actelor false, riscul asumat prin falsificarea actelor de identitate fiind cunoscut de inculpat, prin natura profesiei sale de poliţist.
De asemenea, actele efectuate în cursul anchetei administrative efectuate simultan în cele două municipii (Harghita şi Craiova) privind pe inculpaţii I.I.C. şi U.D.N. au evidenţiat înţelegerea existentă între ei referitoare la modalitatea de falsificare a actelor de identitate, eliberarea paşapoartelor şi primirea banilor de la persoanele care beneficiau de eliberarea actelor false, recunoscută de ambii inculpaţi la primele cercetări.
Împrejurarea că sumele de bani nu au fost primite direct de la beneficiari, ci prin intermediul inculpatului U.D.N., nu are nici o relevanţă pentru reţinerea neimplicării inculpatului I.I.C., aceasta fiind doar o altă modalitate de săvârşire a infracţiunii de luare de mită în scopul asigurării discreţiei şi a reuşitei activităţii infracţionale, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele.
Nu se justifică nici schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din acelaşi cod, deoarece, beneficiarilor eliberării actelor false li s-au pretins sumele reprezentând echivalentul acestor servicii înainte de falsificarea actelor de identitate (paşapoarte), aspect esenţial în definirea infracţiunii de luare de mită.
Înalta Curte constată, sub toate aspectele, că recursul inculpatului I.I.C. este nefondat, existând dovezi privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită, privind vinovăţia sa, iar încadrarea juridică a faptei sale este corectă. Evident, nu se impune nici reducerea pedepsei solicitată ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei (cerere nejustificată).
Totodată, se constată că pedeapsa a fost corect individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul arestării preventive începând de la 26 noiembrie 2003, la zi (17 august 2004).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat I.I.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2003 la 17 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii C.E.C. şi U.D.N., împotriva deciziei penale nr. 328 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.E.C. şi U.D.N. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4161/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4168/2004. Penal → |
|---|
