ICCJ. Decizia nr. 4171/2004. Penal. Contop.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4171/2004
Dosar nr. 4085/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 426 din 24 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admiterea cererii de contopire a pedepselor, formulată de petiţionarul condamnat M.M.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 3445/2001 a Judecătoriei sector 4, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 542 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente:
- 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 124/2001 a Judecătoriei sector 3 definitivă prin Decizia penală nr. 916/2001 a Tribunalului Bucureşti;
- 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 14 ianuarie 2000 a Judecătoriei sector 2, definitivă prin neapelare.
A fost repusă în individualitatea ei pedeapsa componentă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 125/2001 a Judecătoriei sector 3 astfel cum urmează:
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 4 pedepse de câte 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 254/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2535/2002 a Curţii Supreme de Justiţie în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor astfel:
- 2 pedepse de câte 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- 2 pedepse de câte 5 ani închisoare;
- o pedeapsă de 3 ani închisoare;
- 2 pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare;
- 2 pedepse de câte 7 ani închisoare;
- o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite toate pedepsele, dispunându-se ca petiţionarul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., deci, în final 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinându-se revocarea beneficiului liberării condiţionate de 1007 zile închisoare şi respectiv 522 zile închisoare ce au fost contopite cu pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 35 alin. final C. pen., Tribunalul Bucureşti a menţinut măsurile de siguranţă prevăzute de art. 116 C. pen., art. 118 lit. b) şi d) C. pen., dispuse prin sentinţele penale anterioare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată cu începere de la 3 septembrie 1999 la zi. Au fost anulate mandatele anterioare de executare a pedepsei închisorii şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prevederilor sentinţei.
Totodată, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că există concurs real între infracţiunile ce au atras condamnarea petentului potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât sunt incidente şi prevederile art. 36 alin. (2) C. pen.
Privitor la sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, instanţa de fond a considerat că este justificat raportat la numărul şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de condamnatul petiţionar.
Acesta a declarat apel împotriva sentinţei penale sus-amintite, solicitând pe de o parte înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare ce-l consideră nejustificat, precum şi faptul că în cadrul infracţiunilor concurente ce urmează a fi contopite trebuie să fie avută în vedere şi pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 166/1997 a Judecătoriei sector 2.
Curtea de Apel, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 422/ A pronunţată la 3 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul M.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor, în sensul înlăturării sporului de pedeapsă de 2 ani şi să se constate că pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 166/1997 este concurentă cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 254/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2535/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, şi cu restul de pedeapsă de 1007 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 997/1992 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor se constată că în mod corect instanţele au apreciat că menţinerea sporului de 2 ani închisoare este justificat, având în vedere numărul mare de infracţiuni săvârşite de condamnat şi gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acesta.
De asemenea, în mod justificat nu a fost luată în calcul pentru stabilirea concursului de infracţiuni pedeapsa aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 166/1997 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, deoarece aceasta constituie primul termen al recidivei post-condamnatorie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4168/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4172/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
