ICCJ. Decizia nr. 4183/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4183/2004
Dosar nr. 4614/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 august 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 176 din 6 mai 2004 a Tribunalului Mureş, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a apelantului J.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză subzistă temeiurile şi motivele avute în vedere la luarea măsurii, astfel că se impune menţinerea stării de arest preventiv, a inculpatului J.I.
În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi lăsarea lui în libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
Pe de altă parte, art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiileprevăzute de art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 176 din 6 mai 2004, Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul J.I. la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Analizând recursul declarat raportat la cele de mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatului, cauza aflându-se la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Pentru aceste considerente urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva încheierii din 13 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosar nr. 514/2004/P.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4179/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4185/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
