ICCJ. Decizia nr. 4303/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4303/2004
Dosar nr. 4399/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 iulie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 1430/P/2004, Curtea de Apel Craiova, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor apelanţi B.C.C. şi V.M., ambii deţinuţi în Penitenciarul Craiova, motivându-se că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În termen legal, inculpatul B.C.C. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând punerea sa în libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie, prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., pentru care Tribunalul Olt l-a condamnat în mod nejustificat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, în prezent cauza aflându-se în curs de judecată la instanţa de apel.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive prevăzută la lit. d) din menţionatul text de lege.
În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menţinerea măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de apel la 15 iulie 2004, este legală şi temeinică, din actele dosarului rezultând că infracţiunile pentru care inculpatul B.C.C. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal şi tâlhărie în formă calificată, comise în stare de recidivă, sunt dovedite, ducând la concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 15 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosar nr. 1430/P/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4297/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4305/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
