ICCJ. Decizia nr. 4305/2004. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4305/2004

Dosar nr. 4537/2004

Şedinţa publică din 27 august 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004, în baza art. 52 alin. (5¹) C. proc. pen., raportat la art. 160^b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor Z.V., V.O.M., M.M.S. şi S.F., toţi deţinuţi în Penitenciarul Gherla, trimişi în judecată în dosarul penal nr. 4568/2004 al Tribunalului Cluj.

Totodată, a fost trimisă cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Cluj spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a fixat termen în vederea soluţionării cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Cluj la 24 august 2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 52 alin. (5¹) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea instanţei superioare (în speţă Curtea de Apel Cluj) sesizate cu judecarea unei cereri de recuzare (în speţă, a tuturor magistraţilor de la Tribunalul Cluj) de a se pronunţa în condiţiile legii asupra stării de arest a inculpaţilor, înainte de soluţionarea acestei cereri, întrucât de la data menţinerii stării de arest a inculpaţilor de către Tribunalul Cluj în dosarul în care aceştia sunt judecaţi, nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive, iar împrejurările care au dus la luarea măsurii nu s-au modificat, în temeiul art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a tuturor inculpaţilor, aceştia fiind cercetaţi în aceeaşi cauză pentru infracţiuni comise împreună.

Cu privire la cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Cluj, aceasta a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare, iar pentru soluţionarea cererii de recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Cluj, s-a dispus amânarea cauzei, cu citarea părţilor.

Împotriva încheierii din 6 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004 au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii M.M.S., Z.V., V.O.M. şi S.F.

Prin apărătorul ales, inculpatul M.M.S. a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:

- încălcarea dreptului la apărare, prin desemnarea la termenul din 6 august 2004 a unui apărător din oficiu, deşi avea angajat apărător ales, fapt ce l-a determinat să formuleze o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj;

- în mod nelegal, Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat pe menţinerea stării sale de arest (încălcând regulile privitoare la competenţa materială), câtă vreme a formulat şi o cerere de recuzare a tuturor magistraţilor din cadrul acestei instanţe, iar competentă să soluţioneze cererea de recuzare şi să dispună asupra stării de arest era doar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- neacordarea cuvântului părţilor, fiind lipsit astfel de un important drept procesual;

- inexistenţa probelor care să confirme vinovăţia sa.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii Z.V., V.O.M. şi S.F. şi-a însuşit în totalitate concluziile apărătorului ales al inculpatului M.M.S.

Toţi cei patru inculpaţi recurenţi au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Prin rechizitoriul cu nr. 1196/ P din 7 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- Z.V.,

- pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- V.O.M.,

- pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001;

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.M.S.,

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- S.F.,

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art.175 lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 din OUG nr. 141/2001 şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora faptul că, în seara zilei de 28 decembrie 2003 au participat, în calitate de autor (inculpatul Z.V.), de instigator (inculpatul V.O.M.) şi de complici (inculpaţii M.M.S. şi S.F.) la pregătirea şi înfăptuirea atentatului cu un dispozitiv exploziv (grenadă) ce a avut loc în interiorul localului P.P. din municipiul Turda, cu intenţia de a suprima viaţa numitului OG, atentat soldat cu rănirea victimei L.L.S.

Totodată, s-a mai reţinut că, în cursul lunii decembrie 2003, inculpaţii au deţinut, transportat şi folosit material exploziv şi au efectuat operaţii cu un pistol militar, marca Guardia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la nr. 4565/2004.

Din încheierea pronunţată pe data de 13 iulie 2004, în dosarul nr. 4565/2004 al Tribunalului Cluj rezultă că apărătorul ales al inculpatului M.M.S. a solicitat instanţei, având în vedere că pe 16 septembrie 2004 avea termen la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de strămutare a dosarului, amânarea cauzei la o dată ulterioară celei fixate de instanţa supremă.

Tribunalul Cluj a admis cererea şi, întrucât în cauză se aflau inculpaţi arestaţi, a acordat iniţial termen la data de 5 august 2004.

La termenul din 5 august 2004, constatând că la dosar s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al inculpatului M.M.S., privind imposibilitatea prezentării, instanţa a acordat un nou termen, pe data de 6 august 2004.

Întrucât pe data de 6 august 2004 apărătorii aleşi ai inculpaţilor V.O.M. şi M.M.S. nu s-au prezentat pentru apărarea intereselor acestora, în mod legal, Tribunalul Cluj şi respectiv Curtea de Apel Cluj (aceasta din urmă în soluţionarea cererii de recuzare a magistraţilor Tribunalului Cluj şi cu privire la menţinerea stării de arest a inculpaţilor), în conformitate cu prevederile art. 171 C. proc. pen., au desemnat apărători din oficiu pentru inculpaţi.

Totodată, din conţinutul încheierilor cu nr. 4565 din 6 august 2004, pronunţată de Tribunalul Cluj şi nr. 10891/RG/2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj rezultă că tuturor părţilor le-a fost acordat cuvântul la dezbateri, pentru susţinerea propriilor interese, nefiind reale apărările formulate de inculpaţi, sub acest aspect, în recurs.

Rezultă că, dreptul la apărare a inculpaţilor, garantat în tot cursul procesului penal, prin dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi art. 171 – art. 172 C. proc. pen., nu a fost încălcat.

Cu privire la necompetenţa materială a Curţii de Apel Cluj în menţinerea stării de arest a inculpaţilor, Înalta Curte constată că excepţia invocată este neîntemeiată.

Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen. „recuzarea care priveşte întreaga instanţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară".

În alin. (5¹) al aceluiaşi articol, se stipulează că „în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condiţiile prevăzute de lege".

În speţă, inculpatul M.M.S. a formulat o cerere de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Cluj, cerere ce a fost înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj, care, la termenul din 6 august 2004, înainte de soluţionarea cererii de recuzare, a dispus cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, respectând întrutotul prevederile legale mai sus enunţate.

Deşi inculpaţii au arătat că menţinerea măsurii arestării lor preventive nu se justifică prin existenţa unor probe temeinice din care să rezulte că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, Înalta Curte constată că susţinerile lor nu sunt întemeiate.

Este adevărat că, potrivit art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate.

În aceleaşi texte însă sunt înscrise totodată şi excepţiile de la regula generală mai sus menţionată.

Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994 se prevede că se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care „a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

Pe de altă parte, art. 20 din Constituţia României, prevede că „dispoziţiile constituţionale vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte" iar, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.

Rezultă aşadar că, reglementările cuprinse în art. 5 paragraful 3 din Convenţie sunt obligatorii, făcând parte din ordinea de drept internă.

În raport de reglementările internaţionale menţionate, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută în legislaţia fiecărui stat, conform Convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.

Rezultă aşadar că, dispunerea măsurii arestării preventive şi menţinerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.

Potrivit art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor sale, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de recurs, investită conform art. 52 alin. (5) şi (5¹) C. proc. pen., a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 148 lit. f) şi C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de amploarea deosebită a acesteia, de împrejurările comiterii faptei, de circumstanţele personale ale inculpaţilor, (trei sunt recidivişti), temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestora subzistă, în cauză fiind administrate suficiente probe ce au justificat trimiterea în judecată a inculpaţilor (printre care declaraţia martorului M.G.; procesul-verbal de ridicare a unei genţi conţinând o grenadă încărcată cu explozibil similar celui folosit în atentat şi a unui pistol militar), astfel că, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, dar şi prin rezonanţa socială a faptelor în rândul locuitorilor municipiului Turda, şi în întreaga societate civilă.

Stabilirea vinovăţiei inculpaţilor urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătoreşti, de către instanţa investită cu judecarea fondului cauzei, probaţiunea administrată în faza urmăririi penale punând însă în evidenţă existenţa unor dovezi, în înţelesul art. 143 C. proc. pen., care au justificat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Toate aceste aspecte justifică dispoziţia Curţii de Apel Cluj, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.M.S., Z.V., V.O.M. şi S.F.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.S., Z.V., V.O.M. şi S.F. împotriva încheierii din 6 august 2004 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. 10891/2004.

Obligă pe recurenţii inculpaţi Z.V., V.O.M. şi S.F. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul inculpat M.M.S. să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitiv.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 4303/2004. Penal. încheiere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 4306/2004. Penal. încheiere. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 4305/2004. Penal. încheiere. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4305/2004. Penal. încheiere. Recurs