ICCJ. Decizia nr. 431/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 431/2004
Dosar nr. 3771/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 465 din 12 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 4541/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatei C.E. la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 23 iulie 2002, la zi.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata A.E.M. la 10 luni închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 23 iulie 2002 la zi.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,7 gr. de heroină.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat suma de 2.550.000 lei obţinută de inculpata C.E., prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că, la data de 23 iulie 2002, în urma unor informaţii cu caracter operator, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Bucureşti din cadrul I.G.P. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în imobilul situat în Bucureşti, Aleea Fizicienilor, sector 3, inculpatele C.E. şi A.E.M. săvârşesc activităţi de vânzare şi consum propriu de droguri de mare risc.
În urma percheziţiei domiciliare efectuată în imobilul de mai sus s-au găsit, în buzunarul rochiei de casă a inculpatei C.E. o punguţă care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej, inculpata precizând că îi aparţine şi conţine heroină, iar într-un corp de bibliotecă situat în sufragerie un tub din material plastic conţinând fragmente de praf de culoare albă şi o folie din material plastic decupată concentric ce prezenta tot urme de substanţă pulverulentă de culoare bej.
Într-o altă încăpere s-au mai găsit o fiolă din sticlă conţinând urme de substanţă topită brun roşcată, precum şi două seringi hipodermice utilizate.
Aceste aspecte au fost confirmate prin declaraţiile martorilor asistenţi şi planşa fotografică realizată la faţa locului.
A fost indisponibilizată şi predată unităţii C.E.C., Agenţia Victoria prin recipisa nr. 42/30/01/02/4.06/000819, suma de 2.550.000 lei.
Împotriva sentinţei penale pronunţate a declarat apel inculpata C.E., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 406 din 4 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei C.E.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, inculpata C.E. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeaşi lege.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Motivele de recurs ale inculpatei sunt prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen. şi sunt nefondate.
În cauză inculpata a fost surprinsă în flagrant, în timp ce comitea acte ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare, în timpul desfăşurării acţiunii de către organele de poliţie s-au prezentat în domiciliul inculpatei la intervale relativ scurte mai multe persoane care au arătat că doresc că cumpere de la inculpată droguri, aşa cum au procedat şi anterior.
În aceste condiţii se constată că încadrarea juridică stabilită de instanţe este corectă şi nu se impune schimbarea ei.
Nici motivul de casare privind reindividualizarea pedepsei nu poate fi primit.
În raport de gradul de pericol social al infracţiunii care se pedepseşte cu închisoare de la 10 – 20 ani, pedeapsa aplicată reflectată şi de datele care circumstanţiază persoana acesteia, cunoscută cu antecedente penale şi având o conduită nesinceră, impune menţinerea pedepsei în cuantumul de 11 ani închisoare, fixat pentru prevenirea comiterii a unor astfel de infracţiuni grave.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat, timpul arestării preventive de la 23 iulie 2002 la data pronunţării prezentei decizii.
Totodată, inculpata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În suma la care va fi obligată inculpata C.E. se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 406 din 4 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 23 iulie 2002 la 23 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4306/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4310/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
