ICCJ. Decizia nr. 4310/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4310/2004
Dosar nr. 4686/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 august 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 2801/2004, Curtea de Apel Bucureşti, a respins cererile prin care inculpaţii apelanţi B.M., A.S., C.O., M.M., F.I., C.C., G.I., B.I. şi Ş.C., solicitau să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive şi a menţinut starea de arest a acestora, motivând pe de o parte că în cauză s-au respectat prevederile art. 160b C. proc. pen., referitoare la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, că temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri se menţin, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând pericol pentru ordinea publică.
În termen legal, cei nouă inculpaţi au declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând punerea lor de îndată în libertate, întrucât în cauză nu s-au respectat prevederile art. 160b C. proc. pen., referitoare la verificarea periodică a legalităţii măsurii arestării preventive, că starea sănătăţii lor, greutăţile familiale, cât şi împrejurarea că au executat o mare parte din pedepsele aplicate, impun continuarea procesului penal în stare de libertate.
Recursurile declarate de cei nouă inculpaţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpaţilor de la judecată, se poate lua faţă de aceştia măsura arestării preventive prevăzută la lit. d) din menţionatul text de lege.
În art. 148 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 201/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menţinerea măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de apel la 12 august 2004, este legală şi temeinică, din actele dosarului rezultând că infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, la pedepse cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, sunt dovedite, ducând la concluzia că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
Susţinerea inculpaţilor, în sensul că în cursul procesului, prelungirea arestării preventive nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că instanţa de fond a respectat întocmai dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., aplicabile în materie.
Pentru considerentele expuse, recursurile celor nouă inculpaţi nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S., C.C., M.M., F.I., G.I., B.I., C.O., B.M. şi Ş.C. împotriva încheierii din 12 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr. 2801/2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.C., G.I., B.I., C.O., B.M. şi Ş.C. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii A.S., M.M. şi F.I. să plătească statului suma de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 431/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 435/2004. Penal → |
|---|
