ICCJ. Decizia nr. 473/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 473/2004
Dosar nr. 5273/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2274 din 30 septembrie 2002, pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti, unde fusese înregistrată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.I., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 816 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul B.I. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 23 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav la care fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 390 din 24 noiembrie 1998 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 234 din 25 ianuarie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de petent, respectiv că are doi copii minori, iar casa în care locuiesc împreună cu concubina lui necesita numeroase reparaţii, fiind într-o stare avansată de degradare, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 652/ A din 30 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul B.I. a declarat recurs, arătând acum că are şase copii minori, dintre care unul bolnav de SIDA.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din referatul de anchetă socială a rezultat că la adresa indicată de condamnat locuieşte doar fratele acestuia, care a afirmat că petiţionarul are şase copii, care locuiesc cu mama lor la o adresă pe care nu o cunoaşte.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 652/ A din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 472/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 474/2004. Penal. Contestaţie. Recurs → |
|---|
