ICCJ. Decizia nr. 474/2004. Penal. Contestaţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 474/2004
Dosar nr. 5279/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1786 din 7 noiembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Focşani au fost condamnaţi inculpaţii:
1. G.B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 266 pct., art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; art. 215 alin. (3) C. pen.; art. 40 din Legea nr. 8/1991, art. 290 şi art. 291 C. pen., la pedepse cuprinse între 6 luni şi 3 ani închisoare şi s-a dispus în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare;
2. P.D.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 26 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 art. 215 alin. (3) C. pen.; art. 40 din Legea nr. 82/1991; art. 209 şi art. 291 C. pen., la pedepse cuprinse între 6 luni şi 3 ani închisoare şi s-a dispus în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
3. D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991; art. 10 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994 la pedepse cuprinse între 7 luni şi 8 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., au fost achitaţi inculpaţii M.V. şi M.F., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi li s-a aplicat amendă administrativă de câte 100.000 lei.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile către 617 părţi vătămate, persoane fizice, constituite părţi civile şi s-a dispus ca la punerea în executare a despăgubirilor sumele să fie reactualizate, în funcţie de raportul lei/dolar, conform art. 3733 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că la 26 martie 1992, inculpatul P.D.T. a înfiinţat S.C. D.C. S.R.L. Buzău societate la care, la data de 14 decembrie 1992 a devenit coasociat şi inculpatul G.I.B. La 29 martie 1993 cei doi, prin actul adiţional din aceeaşi dată au introdus în obiectul de activitate a societăţii D.C. S.R.L. Buzău, codul 6522, care se referă la „alte activităţi de creditare din div. 652, activitate ale instituţiilor financiare şi bancare.
Prevalându-se de această completare a obiectului de activitate, inculpaţii au atras sume de bani de la mai multe persoane, pentru o dobândă de 10% lunar. Din sumele atrase, inculpaţii, dând împrumuturi cu o dobândă de 1% pe zi, au desfăşurat o activitate bancară care nu se putea desfăşura decât în condiţiile Legii nr. 33/1991, cu autorizaţia B.N. şi cu respectarea celorlalte prevederi legale de constituire a unei bănci.
Toate persoanele care au depus bani în depozit la S.C. D.C. S.R.L. au fost induse în eroare, din banii depuşi în sumă de 5,11 miliarde nu a fost restituită suma de 2,777.842.143 lei, iar inculpaţii şi-au cumpărat trei imobile şi au depus banii la S.A.F.I.
Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 94 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, prin care au fost admise recursurile declarate de părţile civile M.I., C.A., D.V., D.F., P.N., P.G., P.M. şi P.I. A fost casată Decizia penală nr. 359 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea şi sentinţa penală nr. 2786 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Focşani, numai cu privire la latura civilă şi numai referitor la părţile civile nemenţionate, iar în rejudecare au fost completate dispoziţiile privind latura civilă a cauzei, în sensul că au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.B.I. şi P.D.T., către părţile civile recurente şi la plata dobânzilor aferente calculate la data punerii în executare, potrivit clauzelor contractuale şi dispoziţiilor legale. Au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi au formulat contestaţie în anulare, părţile civile P.N., P.I., P.G. şi P.M. care a invocat un cumul de texte de lege încălcate, în concepţia contestatorilor, de către instanţa de recurs.
Prin Decizia nr. 987/ R din 9 octombrie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Galaţi contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, contestatorii: P.M., P.N., P.I. şi P.G.
Recursul este inadmisibil.
În articolul 3851 C. proc. pen., sunt arătate hotărârile care pot fi atacate cu recurs, acestea fiind sentinţe pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a), tribunalele militare în cazul aceloraşi infracţiuni, sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; sentinţele pronunţate de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit art. 3851 lit. e) C. proc. pen., sunt supuse recursului deciziile pronunţate, ca instanţe de apel de tribunale, tribunalele militare teritoriale, curţile de apel şi Curtea Militară de Apel şi cele pronunţate în unele căi extraordinare de atac (contestaţia în anulare, în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., dacă ultima hotărâre a rămas definitivă la prima instanţă sau la instanţa de apel şi revizuirea).
Prin derogare de la această regulă nu sunt supuse recursului: deciziile instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor; deciziile instanţei de recurs, deciziile instanţei de recurs în anulare sau de recurs în interesul legii, deciziile care au soluţionat contestaţiile în anulare de competenţa instanţei de recurs; deciziile prin care au fost soluţionate conflictele de competenţă.
Contestaţia în anulare de competenţa instanţei de recurs, este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., având o natură juridică mixtă de anulare şi retractare.
A admite că după ce instanţa de recurs, judecând calea extraordinară hotărârea acesteia poate fi supusă recursului ordinar prevăzut în art. 3851 C. proc. pen., ar însemna să se ajungă în situaţia recursului la recurs ceea ce nu este admisibil.
Aşa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul să fie respins ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii P.M., P.N., P.I. şi P.G. împotriva deciziei penale nr. 987/ R din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 150.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 476/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
