ICCJ. Decizia nr. 4818/2004. Penal. 20-174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4818/2004
Dosar nr. 4723/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 242 din 8 iunie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul D.V., la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a dedus detenţia de la 1 martie 2004 şi s-a menţinut starea de arest, a fost obligat la 10.052.100 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate către Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că la data de 19 martie 2003, fiind în stare de ebrietate, a avut o altercaţie cu partea vătămată D.G., ce a degenerat în violenţe.
Astfel, inculpatul a aruncat cu o furcă spre partea vătămată, lovindu-l în partea occipitală dreaptă, consecinţa fiind cauzarea unei leziuni ce a necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în pericol.
Apelul inculpatului a fost respins de Curtea de Apel Bacău.
Împotriva deciziei, condamnatul D.V. a declarat recurs, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în vătămare corporală gravă, iar în subusidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, cu intenţie a aruncat un corp contondent, apt a produce moartea, spre partea vătămată, care a fost lovită în zona occipitală, zonă considerată vitală.
Partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, iar viaţa i-a fost pusă în primejdie, fapt atestat şi de certificatul medico-legal nr. 1275 din 25 iulie 2003 al Serviciului de Medicină Legală Bacău.
Aruncând spre victimă furca, inculpatul a prevăzut că, urmare violenţei exercitate, victima ar putea deceda şi, chiar dacă nu a urmărit şi nu a dorit un astfel de rezultat, l-a acceptat, fapta sa fiind comisă cu intenţie indirectă.
Zona afectată şi intensitatea loviturii au fost de natură a pune în primejdie viaţa părţii vătămate, salvat datorită intervenţiei medicale.
Rezultă deci, că încadrarea juridică dată faptei, tentativă de omor, este corectă.
În legătură cu individualizarea pedepsei se constată că aceasta corespunde criteriilor de individualizare, fapta având un grad ridicat de pericol social, împrejurarea în care a fost comisă şi persoana inculpatului recidivist.
În raport de cele arătate, recursul nefiind fondat, va fi respins ca atare în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., menţinând hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării la zi, iar inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V., împotriva deciziei penale nr. 224 din 3 august 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2004 la 27 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4920/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4382/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs... → |
|---|
