ICCJ. Decizia nr. 4920/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4920/2004
Dosar nr. 3231/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 478 din 1 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1708/2004, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata I.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
S-au aplicat inculpatei prevederile art. 71, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1,6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului 2, inculpata urmând să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august 2003, la 1 aprilie 2004.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 109 C. pen., a fost condamnată inculpata I.D.M. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august 2003 la 1 aprilie 2004.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,790 grame heroină, depusă la I.G.P., Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, cu procesul verbal din 18 august 2003.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.400.000 lei, din totalul sumei de 8.470.000 lei, consemnată la C.E.C. şi restituirea către I.M. a diferenţei de 7.070.000 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată fiecare inculpată la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 250.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin denunţul formulat, numita G.V., arestată în altă cauză pentru infracţiunea de trafic de droguri, a precizat că inculpata I.M. se ocupă cu traficul de droguri, activitate în care este ajutată de fiica sa D., de cumnata ei M. şi de un minor de 14 ani al cărui nume nu-l cunoaşte.
În consecinţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire A. nume de cod (precum şi procurarea de către acesta a heroinei) şi a colaboratorului C. nume de cod.
Astfel, s-a reţinut că la data de 5 august 2003, în jurul orei 12,00, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul C., s-a deplasat la adresa din Bucureşti, str. Ziduri între Vii şi a procurat de la inculpata I.D.M., două punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej pentru suma de 400.000 lei. În urma expertizei, s-a stabilit că punguţele conţineau 0,06 grame heroină.
Tot astfel, la data de 11 august 2003, în jurul orei 12,30, colaboratorul a cumpărat de la aceeaşi inculpată 3 punguţe, pentru suma de 600.000 lei, ce conţineau 0,13 grame heroină, în amestec cu cofeină.
La data de 13 august 2003, investigatorul sub acoperire a înmânat colaboratorului suma de 1.000.000 lei, formată din 10 bancnote a câte 100.000 lei, înseriate conform procesului-verbal ataşat la dosar, iar în jurul orei 14,00, acesta s-a deplasat la adresa mai sus menţionată, unde a predat suma de bani inculpatei I.M., aceasta spunându-i să aştepte la parter.
La scurt timp, a coborât fiica inculpatei, respectiv I.D.M., care i-a predat colaboratorului 5 punguţe conţinând 0,17 gr. heroină în amestec cu cofeină.
Tot la data de 13 august 2003, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, numitul I.S., care a adus la cunoştinţă faptul că a cumpărat, în repetate rânduri, heroină pentru consum propriu de la numitele I.M. şi I.D.M., indicând adresa unde locuiau acestea.
După ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, I.S. a precizat că doreşte să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii celor două traficante de droguri. Sub supravegherea organelor de poliţie, numitul I.S. s-a deplasat la adresa sus menţionată şi pe holul comun de la etaj a înmânat inculpatei I.D.M. suma de 400.000 lei, în prezenţa inculpatei I.M., primind în schimb două punguţe, în care se aflau 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină, conform raportului de expertiză tehnico-ştiinţifică efectuat ulterior.
Lucrătorii de poliţie au trecut la efectuarea unei descinderi la adresa de domiciliu a inculpatelor, pentru identificarea şi prinderea persoanelor care se ocupau cu comercializarea heroinei şi, în urma percheziţiei efectuate, au fost descoperite 26 punguţe cu o substanţă pulverulentă de culoare bej, asupra inculpatei I.M., două teancuri de bani, cu sumele de 7.720.000 lei şi respectiv 1.800.000 lei, iar pe masa din sufragerie, suma de 400.000 lei.
Cu aceeaşi ocazie au fost găsiţi şi identificaţi martorii I.R.N. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 14 ani), V.G. şi I.G. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 20 ani).
În prezenţa martorului asistent şi a persoanelor identificate în locuinţă, s-a procedat la verificarea seriilor banilor găsiţi, constatându-se că seriile celor 4 bancnote de 100.000 lei găsite pe masă, precum şi a celor 6 bancnote de 100.000 lei, din teancul de 1.800.000 lei, găsit asupra inculpatei I.M., coincideau cu seriile celor 10 bancnote de 100.000 lei, înmânate de investigatorul sub acoperire colaboratorului C., în vederea procurării a 5 doze de heroină.
Sumele de bani găsite au fost ridicate şi consemnate la C.E.C. (mai puţin suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnotele înseriate).
De asemenea, au fost ridicate şi cele 26 punguţe găsite în cotul racordului de scurgere a chiuvetei, în urma expertizării, stabilindu-se că acestea conţineau 0,84 grame heroină, în amestec cu cofeină.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pentru inculpata I.M. s-a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 14 din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că, în cauză, nu sunt probe suficiente din care să rezulte vinovăţia acesteia, drogurile găsite fiind ale coinculpatei I.D.M., folosite de aceasta pentru consumul propriu. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
În apelul său, inculpata I.D.M. a solicitat redozarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., apreciind că este prea aspră, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 333 din 11 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de cele două inculpate.
A fost menţinută starea de arest a acestora şi s-a dedus arestarea preventivă pentru fiecare de la 13 august 2003 la zi.
A fost obligată fiecare inculpată să plătească statului câte 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariile de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această deciziei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că, vinovăţia inculpatelor a fost dovedită prin denunţul numitei G.V., procesele – verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A., declaraţiile colaboratorului C., procesul-verbal de depistare în flagrant a infracţiunii, declaraţiile martorilor I.S., V.G., I.G., I.R.N. şi C.M., precum şi declaraţiile celor două inculpate.
În imobilul inculpatelor s-au găsit, în racordul chiuvetei de la bucătărie, 26 doze de heroină, aruncate probabil cu câteva secunde înainte de a pătrunde în casă poliţia.
Pe de altă parte, asupra inculpatei I.M. s-au găsit bancnotele înseriate (10 x 100.000 lei), bani primiţi în schimbul dozelor de la inculpata I.D.M.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că aceasta s-a făcut just, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vizând criteriile generale de individualizare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora, coroborate cu circumstanţele personale ale inculpatelor.
Împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs, în termen legal, inculpatele I.M. şi I.D.M., care au invocat cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 teza I C. proc. pen., susţinând, în principal, că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea de trafic de droguri, în realitate ele fiind doar deţinătoare de astfel de substanţe, în vederea consumului propriu.
În subsidiar, ambele inculpate au solicitat reindividualizarea pedepselor, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi de datele ce caracterizează persoana lor.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatelor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acestea încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă că inculpatele erau cunoscute în zona în care locuiesc, drept vânzătoare de droguri de mare risc (heroină), iar activităţile de urmărire şi prindere s-au declanşat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care cele două inculpate îi aprovizionau (a se vedea denunţul numitei G.V., declaraţiile martorilor I.S., V.G., C.M., I.G. şi I.R.N., procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A. şi declaraţiile colaboratorului C.).
În cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpate, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliţiei, bancnote ce au fost descoperite la domiciliul acestora.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităţilor unui consumator obişnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect instanţele de fond şi apel au dispus condamnarea inculpatelor, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, activităţile desfăşurate de acestea circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalităţi normative, prin care poate fi săvârşită această infracţiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, vizând redozarea sancţiunilor aplicate, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reţinute în sarcina inculpatelor nu justifică nici măcar clemenţa dovedită de instanţele de fond şi apel, care au aplicat sancţiuni la minimul special, prevăzut de textul incriminator şi cu atât mai puţin o eventuală coborâre sub acest plafon, în lipsa oricăror elemente de atenuare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Inculpata I.M. este recidivistă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea unei pedepse anterioare de un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, împrejurare ce arată explicit faptul că nu a înţeles condiţiile, în care poate beneficia de clemenţă.
Mai mult, inculpata şi-a corupt moral propria fiică, respectiv pe I.D.M., atrăgând-o în sfera activităţii infracţionale, fapt ce impune un proces reeducaţional îndelungat, cu accent pe latura punitivă a pedepsei.
În lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, aceşti traficanţi, distribuitori, cum sunt cele două inculpate, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanţi susţine atât capii reţelelor de distribuţie, prin furnizarea de fonduri, cât şi, viciul în sine, prin recrutarea şi determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialităţi, manifestarea de clemenţă din partea instanţelor judecătoreşti faţă de cei prinşi şi deduşi judecăţii, ar echivala cu un act de injustiţie socială.
Aceste infracţiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate celor două inculpate, nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.M. şi I.D.M., împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august 2003 la 1 octombrie 2004, pentru ambele inculpate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.M. şi I.D.M., împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august 2003 la 1 octombrie 2004, pentru ambele inculpate.
Obligă pe recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4921/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4818/2004. Penal. 20-174 c.p. Recurs → |
|---|
