ICCJ. Decizia nr. 4927/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4927/2004
Dosar nr. 3521/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 522 din 16 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de R.F. împotriva sentinţei penale nr. 172 din 20 mai 1998 a aceleiaşi instanţe prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., şi respectiv, de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., precum şi a infracţiunilor de fals prevăzute de art. 288, art. 293 şi art. 291 C. pen.
Instanţa a reţinut în motivarea sentinţei că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen., invocate de contestator.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 431 din 8 iunie 2004.
Împotriva deciziei curţii de apel condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea contestaţiei şi reducerea pedepsei de 10 ani închisoare ca urmare a modificării art. 146 C. pen., prin OUG nr. 207/2000.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 alin. (1) C. pen., invocat de condamnat, când după rămânerea definitivă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de acest text de lege, se poate dispune fie menţinerea pedepsei, fie reducerea ei.
În cauza de faţă se constată că R.F. a fost condamnat în anul 1998 la 10 ani închisoare pentru infracţiunile menţionate mai sus, prin care a produs un prejudiciu de peste 50 milioane lei, pedeapsa fiind stabilită în limitele prevăzute de lege la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Modificarea art. 146 C. pen., în raportarea definirii noţiunii de consecinţe deosebit de grave la o pagubă mai mare de 2 miliarde lei a condus la modificarea implicită a conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen. (prejudiciul făcând parte din latura obiectivă), dar nu şi a pedepsei prevăzute pentru această infracţiune, care a rămas între aceleaşi limite, de la 10 ani la 20 ani închisoare.
Ţinând deci, seama de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi de art. 15 alin. (1) C. pen., pentru a se putea admite contestaţia la executare formulată de condamnat.
În consecinţă, urmează să se respingă recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator R.F. împotriva deciziei penale nr. 431/ A din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4929/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
