ICCJ. Decizia nr. 4929/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4929/2004
Dosar nr. 3206/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/ PI din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de numitul S.A.M. împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 13 decembrie 2002 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara plângerea formulată de petentul S.A.M. împotriva rezoluţiei din 13 august 2002 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva scoaterii de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 şi art. 293 C. pen., precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.O.D. şi P.P. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen., dispuse prin rechizitoriul din 3 iunie 2002 întocmit de procurorul I.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 149/P/1998.
În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluţia dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a respins plângerea şi s-a confirmat dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală şi de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuiţii B.S. şi B.O.D. şi P.P. a adus o vătămare intereselor legitime întrucât aceştia s-au prezentat sub o identitate falsă ori au atribuit o asemenea identitate altei persoane în Cabinetul Notarial al petentului.
S-a mai arătat în motivarea cererii că din probatoriul administrat rezultă că învinuiţii au premeditat săvârşirea infracţiunilor, iar soluţia este netemeinică şi nelegală întrucât se bazează pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, iar cercetarea este incompletă.
S-a mai reţinut că la dosarul cauzei s-a depus materialul de urmărire penală împreună cu rechizitoriul întocmit la 3 iunie de procurorul I.R. şi prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 C. pen. şi a învinuiţilor T.M., B.O.D. şi P.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen.
De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., B.O.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 255 C. pen., B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), P.P., iar în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de către învinuiţii T.M., B.O.D. s-a dispus disjungerea cauzei.
S-a mai reţinut că numitul S.A.M. a depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, adresată procurorului general al acestei instituţii, precum şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind nemulţumit de măsurile luate prin rechizitoriul nr. 149/P/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
La data de 13 august 2002, petentul a fost înştiinţat printr-o adresă semnată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara că prin rezoluţia din aceeaşi dată a fost respinsă plângerea sa împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/1998.
La data de 13 decembrie 2002, petiţionarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, adresându-se Curţii de Apel Timişoara.
Deoarece petentul nu a formulat plângerea în termenul general de 10 zile prima instanţă a constatat că aceasta a fost tardiv introdusă şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul S.A.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea plângerii pentru rejudecare la prima instanţă. În motivarea recursului petiţionarul a arătat că în mod greşit plângerea sa a fost respinsă ca tardivă, întrucât s-a adresat cu plângere împotriva aceloraşi acte efectuate de procuror şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte Supremă de Justiţie, iar instanţa de fond a omis să precizeze dacă el a primit vreun răspuns şi de la această instituţie. A mai învederat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu i-a comunicat modul în care a fost soluţionată plângerea sa deşi s-a adresat acestei instituţii în repetate rânduri solicitându-i să-i transmită un răspuns. Pentru acest motiv, petentul a arătat că prima instanţă trebuia să considere ca formulată în termen plângerea sa.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din verificarea actelor şi dosarului se constată că petiţionarul S.A.M. a depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi o plângere similară la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind nemulţumit de măsurile luate prin rechizitoriul nr. 149/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 şi art. 293 C. pen., precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.O.D. şi P.P. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen.
La data de 13 august 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara l-a încunoştiinţat printr-o adresă pe petiţionar că prin rezoluţia din 13 august 2002 a fost respinsă plângerea sa împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/P/1998.
La data de 13 decembrie 2002, petiţionarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, adresându-se Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 şi nr. 186 din 18 noiembrie 1999 Curtea Constituţională a stabilit posibilitatea declanşării controlului judecătoresc asupra măsurilor şi actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispoziţiilor acestuia şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti, pe baza sesizării de către persoanele nemulţumite.
Plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa competentă, are natura juridică a unei căi de atac, deoarece vizează controlul măsurilor şi actelor efectuate de procuror. Deoarece la data soluţionării plângerii, această cale de atac nu fusese încă reglementată printr-o procedură specială, ea avea regimul căilor de atac, termenul general prevăzut fiind de 10 zile.
Cum prima instanţă a fost investită la data de 13 decembrie 2002 cu soluţionarea plângerii formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei din 13 august 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi care i-a fost comunicată la aceeaşi dată, în mod corect aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă, întrucât a depăşit termenul general de 10 zile prevăzut de lege.
Aşa fiind, se constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, iar recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 28/ A din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4927/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4941/2004. Penal. Art. 174-175 Cod Penal.... → |
|---|
