ICCJ. Decizia nr. 5002/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5002/2004
Dosar nr. 3639/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 240 din 12 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost condamnat printre alţii, inculpatul N.P.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 octombrie 2002, până la 27 ianuarie 2003.
A reţinut instanţa că în ziua de 22 iulie 2002, la propunerea inculpatului N.P.G., inculpaţii R.C.I., R.N., N.P.E. şi S.C.C. au hotărât să sustragă un tractor, de la secţia de mecanizare S., din cadrul A. Rădoieşti.
Toţi inculpaţii s-au deplasat la secţia de mecanizare şi întâlnindu-l pe paznicul de serviciu M.N., acesta a fost lovit de către N.P.G. cu o bâtă. În cele din urmă tractorul a fost sustras.
Apelul declarat şi de inculpatul N.P.G., împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 380 din 20 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.P.G., criticând-o cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate şi a solicitat reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Reţinând pericolul social sporit al faptei de tâlhărie comisă de inculpat, împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpatul făcând propunerea pentru sustragerea tractorului şi fiind cel care a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă paznicului de serviciu, cauzându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind la prima încălcare a legii şi a avut o poziţie sinceră şi de regret cu privire la faptă, pedeapsa aplicată de 3 ani şi 6 luni închisoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, apare ca just individualizată.
Întrucât motivul de recurs formulat de inculpat nu este întemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins ca nefondat.
Urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P.G., împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 27 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4998/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5020/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
