ICCJ. Decizia nr. 4998/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4998/2004
Dosar nr. 3514/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 784 din 13 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Iaşi, inculpatul C.P. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 septembrie 2002, până la 24 februarie 2003.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, Serviciul de Ambulanţă Iaşi şi către partea civilă L.P.
A reţinut instanţa de fond că în ziua de 14 septembrie 2002, în jurul orelor 16,00, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată L.P. la un bar situat pe raza satului Borsa, comuna Vlădeni judeţul Iaşi. În bar se aflau mai multe persoane.
La un moment dat, între partea vătămată L.P. şi numitul N.I. s-a iscat un conflict şi pentru aplanarea acestuia a intervenit inculpatul C.P. Partea vătămată a ripostat şi l-a lovit pe inculpat.
După ce a fost lovit, inuclpatul s-a deplasat la locuinţa sa, unde a rămas până în jurul orei 18,00, după care a plecat spre imaşul satului. Când a ajuns din nou în dreptul barului, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată, care stătea de vorbă cu B.G. În aceste împrejurări, inculpatul a mers la partea vătămată şi a lovit-o cu cuţitul în abdomen şi în spate.
În urma loviturii primite partea vătămată a căzut la pământ şi a fost transportată cu salvarea la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi.
Din certificatul medico-legal a rezultat că partea vătămată a prezentat plăgi tăiate, din care una penetrantă în cavitatea abdominală, plagă de colon signoid, mezocolon, mezenteri şi peritoneu, leziuni care au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere atât circumstanţele reale ale faptei cât şi cele personale ale inculpatului, reţinând că este infractor primar şi a recunoscut fapta, apreciind că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, partea civilă L.P. şi inculpatul C.P., au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 182 din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, reiterând motivul de apel cu privire la netemeinicia pedepsei aplicată, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi a solicitat majorarea pedepsei.
Hotărârea a fost atacată cu recurs şi de către inculpat criticând-o cu privire la încadrarea juridică reţinută şi a solicitat schimbarea în infracţiunea, prevăzută de art. 182 C. pen. şi reţinerea în favoare sa a circumstanţelor, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
A mai solicitat inculpatul să fie exonerat de plata despăgubirilor civile, întrucât partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor solicitate.
Examinând recursurile declarate, se constată următoarele:
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, reţinând corect situaţia de fapt, iar încadrarea juridică dată faptei este legală.
Din materialitatea faptei, constând în loviturile cu cuţitul aplicate victimei, dintre care una aplicată într-o regiune vitală, respectiv în abdomen, de mare intensitate, punând în pericol viaţa victimei, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia manifestă de a ucide.
Corect, instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, astfel că motivul de recurs al inculpatului, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, nu poate fi primit.
Deşi iniţial inculpatul a fost lovit de partea vătămată cu pumnul şi cu capul în faţă, inculpatul nu a ripostat, deplasându-se la domiciliul său.
După aproximativ o oră, inculpatul a revenit la bar unde avusese loc conflictul şi înarmat cu un cuţit a lovit-o pe partea vătămată, care se afla în curtea localului.
În aceste împrejurări, corect nu s-a reţinut starea de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu se afla într-o stare puternică de tulburare: încât să-şi piardă controlul faptelor şi puterii de stăpânire şi să comită infracţiunea în această stare, determinat de provocarea părţii vătămate.
Circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
În raport de cele reţinute, sunt nefondate motivele de recurs, prin care Parchetul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante, iar inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei legale a provocării.
În legătură cu soluţionarea laturii civile, obligarea inculpatului la 10.000.000 lei daune materiale, este justificată în raport de probele cu acte şi martori, administrate în cauză.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate în cauză de Parchet şi inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă a inculpatului de la 27 septembrie 2002 la 24 februarie 2003.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul C.P., împotriva deciziei penale nr. 182 din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 septembrie 2002, la 24 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2004. Penal. L.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5002/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs → |
|---|
