ICCJ. Decizia nr. 5031/2004. Penal. Art.208,209.c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5031/2004
Dosar nr. 4772/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Hârlău, prin sentinţa penală nr. 732 din 18 noiembrie 2002, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul I.C. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76, prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 81 din acelaşi cod, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Totodată, a constatat că pedeapsa anterioară de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998 a Judecătoriei Iaşi a fost graţiată integral prin Legea nr. 543/2002.
S-a reţinut că la 5 august 2000, inculpatul I.C. împreună cu inculpatul C.T. (condamnat în cauză) şi învinuitul C.I. (faţă de care s-a disjuns cauza), a sustras o remorcă din incinta secţiei de mecanizare aparţinând S.C. A. Belceşti în valoare de 2.800.000 lei.
Tribunalul Iaşi prin Decizia penală nr. 176 din 6 februarie 2003 a respins apelul declarat de procuror.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 1187 din 9 decembrie 2003, a admis recursul declarat de procuror şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul I.C. din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi reţinând dispoziţiile art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, l-a condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998 a Judecătoriei Iaşi, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat pedeapsa graţiată în întregime.
În final a dispus ca inculpatul I.C. să execute numai pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea dedusă în prezent judecăţii.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, deoarece recidivistul nu beneficiază de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, recidiviştii nu beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ.
De asemenea, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare un an.
Starea de recidivă, respectiv calitatea de recidivist se dobândesc la momentul săvârşirii celei de-a doua fapte, indiferent de data la care este constatată prin hotărâri judecătoreşti.
Pe de altă parte, exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează toţi condamnaţii care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
În speţă, din fişa de cazier judiciar şi din dosarul penal nr. 8646/1997 al Judecătoriei Iaşi rezultă că inculpatul I.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998, definitivă prin neapelare la 17 ianuarie 1998, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. c) şi e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 din acelaşi cod, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Întrucât în cursul acestui termen, ce se împlinea la 17 iunie 2001, inculpatul a săvârşit, la 5 august 2000, o altă infracţiune intenţionată pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, în mod corect instanţa de recurs a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) şi, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998 a Judecătoriei Iaşi, deoarece în momentul comiterii infracţiunii deduse acum judecăţii inculpatul dobândise calitate de recidivist.
Pe de altă parte însă, în mod nejustificat instanţa de recurs a constatat graţiată pedeapsa anterioară, în condiţiile în care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul I.C. avea statutul de recidivist, fiind astfel exceptat de la graţiere, potrivit art. 4 pct. 1 din legea menţionată.
La rândul său, în mod nejustificat instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi înlăturând dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, deşi inculpatul I.C. avea calitatea de recidivist (postcondamnatoriu).
În consecinţă, instanţa de recurs trebuia, ca aplicând dispoziţiile art. 83 C. pen., să revoce suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998 a Judecătoriei Iaşi, pe care să o adauge la pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul în anulare şi rejudecând cauza să hotărască conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 732 din 18 noiembrie 2002 a Judecătoriei Hârlău, deciziei penale nr. 176 din 2 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 1187 din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul I.C.
Casează Decizia penală nr. 176 din 2 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la inculpatul I.C.
Înlătură dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, aplicate cu privire la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 17 din 6 ianuarie 1998 a Judecătoriei Iaşi.
Menţine revocarea suspendării condiţionate pentru această pedeapsă şi dispune ca inculpatul I.C. să o execute pe lângă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5020/2004. Penal. Cont.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5047/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
