ICCJ. Decizia nr. 5064/2004. Penal. Art.246, 289 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5064/2004
Dosar nr. 422/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 19 aprilie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatei S.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. b) din acelaşi cod.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpata, în calitate de notar public, a redactat şi autentificat actul de vânzare-cumpărare nr. 3176 din 5 august 1998, având ca obiect un teren, bun comun al soţilor B.H.P.S. şi B.R., menţionând nereal că ambii vânzători sunt reprezentaţi în baza procurii speciale autentificată cu nr. 1287/1998, cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale părţilor vătămate.
Procedând la judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Braşov, a pronunţat sentinţa penală nr. 11/ F din 30 septembrie 2003, prin care a dispus achitarea inculpatei S.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3176 din 3 august 1998 încheiat la biroul notarului publice S.M. şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară nr. 11882 Braşov, nr. top 8185/1/2/2, teren intravilan, în suprafaţă de 5.200 mp, cu nr. parcelă A 1428/1/48/2.
Totodată, s-a respins cererea părţilor civile B.H.P.S. şi B.R., privind evacuarea numiţilor S.I. şi S.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că faptele comise de inculpată nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), infracţiunile respective neputând fi comise decât cu intenţie nu şi din culpă.
În considerentele hotărârii se menţionează sintagma „cu ştiinţă" folosită de legiuitor în definirea celor două infracţiuni trebuie interpretată numai în sensul că făptuitorul, prevăzând că acţiunea sau inacţiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmăreşte producerea acestui rezultat.
Totodată, se arată că nici infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), nu subzistă, în cauză nefiind realizată condiţia cerută de lege referitoare la existenţa unei vătămări importante a intereselor legale ale unei persoane.
Împotriva menţionatei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cerând casarea acesteia în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În motivele de recurs se susţine că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei S.M. pentru cele două infracţiuni care în absenţa scopului urmărit au fost comise cu intenţie indirectă.
Se arată, totodată că inculpata a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu în lipsa unei procuri speciale din partea unuia dintre vânzători respectiv a părţii civile B.R., deşi potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială avea obligaţia să verifice personal toate actele depuse de părţi.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, în recursul parchetului, cât şi din oficiu, se constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, soluţia de achitare pronunţată în cauză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind legală şi temeinică.
Din probele administrate (plângerile părţilor vătămate B.R. şi B.H.P.S.) procura specială autentificată sub nr. 1287/1990 şi traducerea procurii din limba germană, copia CF cu privire la terenul în litigiu, actul notarial de revocare a mandatului, autorizaţia de traducător nr. 4006, declaraţiile celor două părţi vătămate şi declaraţiilor martorilor M.D., S.I., S.Şt. şi K.M., coroborate cu declaraţiile constante ale inculpatei, care au fost analizate în considerentele hotărârii, rezultă fără dubiu, că la data de 5 august 1998, inculpata S.M., în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3176/1998, având ca obiect un teren în suprafaţă de 5200 mp situat în municipiul Braşov, vânzători B.H.P.S. şi B.R. fiind reprezentaţi de S.Şt., conform procurii speciale autentificate cu nr. 1285/1998, cumpărătorul S.I. prezentându-se personal.
Deşi terenul în litigiu era bun comun al soţilor B.H.P.S. şi B.R., inculpata a procedat la autentificarea actului pe baza procurii speciale prezentată de soţ fără să aştepte prezentarea unei asemenea procuri şi din partea soţiei, care în fapt consimţise însă la întocmirea actului de vânzare-cumpărare, aşa cum rezultă din cuprinsul plângerii cât şi a actului sub semnătură privată aflat la dosar.
Ulterior, între părţile contractante intervenind unele neînţelegeri, B.R. a renunţat să mai depună la notariat procura specială promisă, adresându-se, în schimb, cu plângere împotriva inculpatei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Cum din actele dosarului rezultă că inculpata a acţionat cu bună credinţă, procedând la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare pe baza unor documente (procura specială nr. 1287/1998 şi respectul actul sub semnătură privată de consimţământ emis de B.R.) care făcea dovada acordului de voinţă a celor doi soţi, în mod just instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Faptul că inculpata a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare fără să aştepte trecerea termenului de două săptămâni stabilit pentru depunerea procurii speciale de către B.R., nu justifică angajarea răspunderii penale, întrucât la data întocmirii actului aceasta era încredinţată că părţile vătămate au consimţit la vânzarea imobilului.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov să fie respins ca nefondat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei penale nr. 11 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpata S.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5047/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5070/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs → |
|---|
