ICCJ. Decizia nr. 5063/2004. Penal. Art.184 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5063/2004
Dosar nr. 5598/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Răcari, prin sentinţa penală nr. 457 din 16 noiembrie 2001 a condamnat pe inculpaţii:
- HG
- S.B.I.
la două pedepse de câte 5 luni închisoare şi câte o pedeapsă de 2 luni închisoare, respectiv 2.000.000 lei amendă, pentru infracţiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen. (două fapte), vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) şi art. 36 alin. (1) din acelaşi cod, a contopit aceste pedepse cu cele de câte 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1227 din 25 mai 1999 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 414 din 13 septembrie 1999 a Tribunalului Ialomiţa şi a dispus ca inculpaţii să execute, fiecare, câte o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni.
- S.R. la 2.000.000 lei amendă şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă şi distrugere, prevăzute de art. 184 alin. (2) şi art. 217 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) din acelaşi cod, a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni;
- S.I. la o lună închisoare, 2 luni închisoare şi 2.000.000 lei amendă, pentru infracţiunile de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 C. pen., distrugere şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 217 alin. (1) şi art. 184 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 şi art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
Conform prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni, şi
- T.D. la 3 luni închisoare şi 2.500.000 lei amendă, pentru infracţiunile de distrugere şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 217 alin. (1) şi art. 184 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 481 din 2 iunie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Muscel, urmând să execute, în final, un an şi 3 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 9 aprilie 1999, pe raza comunei Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa se deplasau trei turme de oi, în trecere spre judeţul Argeş, venind din judeţul Ialomiţa. Erau conduse, printre alţi ciobani, de cei 5 inculpaţi. Aceştia s-au hotărât să înnopteze în zona pădurii Ciocăneasca. În jurul orei 21,00, a venit cu un autoturism Dacia, pădurarul F.V. însoţit de partea vătămată C.V. şi de alte trei persoane, care le-au cerut un miel pentru a-i lăsa să rămână în zonă. Ciobanii au refuzat şi au pornit cu turmele mai departe, urmaţi la mică distanţă de maşina pădurarului. La un moment dat maşina nu a mai putut înainta şi atunci F.V. şi însoţitorii lui au coborât ca să o împingă. Ciobanul S.B.I., aflat în spatele turmei a crezut că aceştia vor să fure miei profitând de întuneric şi i-a alarmat pe ceilalţi ciobani. În aceste condiţii inculpatul S.B. l-a lovit cu bâta pe F.V., iar inculpatul HG l-a lovit pe C.V., ambele părţi vătămate suferind leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale timp de câte 22-24 zile pentru fiecare.
După acest prim incident, în timp ce ciobanii îşi continuau drumul, F.V. s-a dus la unchiul său, B.N. şi i-a spus ce i s-a întâmplat. B.N. a plecat atunci cu maşina sa, marca ARO spre locul unde era abandonat autoturismul Dacia, însoţit de F.V., F.G. şi P.I. Ajungând turma de oi condusă de ciobanii S.R., S.I. şi T.D., a intrat cu maşina cu farurile aprinse în turmă, amplificând astfel starea de surescitare în care se aflau inculpaţii, care s-au repezit cu bâtele asupra camionetei, distrugându-i caroseria, farurile, parbrizul şi geamul lateral stânga. Cioburile acestui geam l-au rănit la ochi pe B.N., aflat la volan. Din actele medico-legale rezultă că victima a suferit plăgi perforante corneo-sclerale multiple, fiindu-i, ulterior, extirpat ochiul pe cale chirurgicală.
În aceleaşi împrejurări inculpatul S.I. l-a lovit pe P.I. producându-i leziuni vindecabile timp de 7-8 zile.
Sentinţa pronunţată de Judecătoria Răcari a fost desfiinţată parţial prin Decizia penală nr. 685 din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că s-a admis apelul părţii civile B.N. şi s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la suma de 100 milioane lei, respingându-se apelurile inculpaţilor şi a celorlalte părţi civile.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 1788 din 19 decembrie 2002, a respins recursurile declarate de inculpaţi şi de partea civilă B.N.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare susţinând că, în mod greşit, instanţele au condamnat pe inculpaţii S.B.I. şi HG pentru o faptă pe care nu au săvârşit-o şi cu care nu au fost sesizate prin rechizitor iar pe de altă parte, referitor la partea vătămată B.N., se impune schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin. (2) C. pen., în art. 182 alin. (1) C. pen., întrucât fapta inculpaţilor a fost săvârşită cu intenţie şi nu din culpă, aşa cum s-a reţinut.
Recursul în anulare este fondat în sensul celor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de casare invocat, se constată că într-adevăr, din toate probele administrate rezultă că, în cadrul primului incident dintre părţi, inculpatul S.B.I. l-a lovit numai pe pădurarul F.V., iar inculpatul HG numai pe C.V. În aceste condiţii, în mod greşit, a fost condamnat fiecare dintre cei doi inculpaţi pentru lovirea ambelor părţi vătămate.
Urmează deci, să se admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile pronunţate şi să se dispună conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.B.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., privind pe partea vătămată C.V. şi achitarea inculpatului HG, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., privind pe partea vătămată F.V.
Al doilea motiv de casare invocat prin recursul în anulare nu este fondat.
Aşa cum rezultă din probele administrate şi, cum, corect, au reţinut instanţele, vătămarea victimei B.N. s-a produs cu ocazia lovirii cu bâtele a camionetei în care se afla acesta. Loviturile au fost aplicate la întâmplare, pe timp de noapte şi într-o puternică stare de surescitare a inculpaţilor care au intenţionat să oprească maşina şi să o distrugă. Victima aflată la volan, a fost rănită de inculpaţi, nu cu intenţie ci din culpă, aceştia neprevăzând rezultatul faptei lor, deşi trebuiau şi puteau să prevadă posibilitatea ca cioburile geamului spart să producă leziuni victimei.
În consecinţă, încadrarea juridică a acestei fapte în art. 184 alin. (2) C. pen., este corectă şi nu se impune schimbarea în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 457 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Răcari, deciziei penale nr. 685 din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa şi deciziei penale nr. 1788 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpaţii HG,S.B.I., S.R., S.I. şi T.D.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la condamnarea inculpaţilor HG şi S.B.I. pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181, cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (părţi vătămate F.V. şi respectiv C.V.).
Descontopeşte pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul HG, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată F.V.) şi pe inculpatul S.B.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată C.V.).
Conform art. 34 lit. d) şi art. 36 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor HG şi S.B.I., urmând ca fiecare să execute câte 5 luni închisoare.
Menţine aplicarea art. 81 C. pen., precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5061/2004. Penal. Legea nr.78/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5065/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
