ICCJ. Decizia nr. 5396/2004. Penal. Art.211alin .2 c .pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5396/2004
Dosar nr. 5012/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin sentinţa penală nr. 237/2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) C. pen. şi art. 279 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, a condamnat pe inculpatul R.C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c), alin. (21) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi a dispus ca pedepsele aplicate ambilor inculpaţi să se execute în detenţie.
În fapt, s-a reţinut că:
În seara zilei de 25 noiembrie 2003, cei trei inculpaţi şi alte persoane au consumat băuturi alcoolice la locuinţa lui R.C. din comuna Prejmer, jud. Braşov. În jurul orelor 23,00, fraţii R.C. şi R.S. au plecat pentru a cumpăra ceva de băut. În timp ce se deplasau în zona blocurilor din comună cei doi au hotărât să sustragă bunuri şi s-au apropiat de un garaj. Inculpatul R.C. s-a urcat pe un garaj, a îndepărtat o placă din acoperişul garajului şi a pătruns în interior. Din garaj, inculpatul a scos prin spărtura creată în tavan o bicicletă tip „mountainbike"pe care a primit-o în exterior inculpatul R.S.
Zgomotele provocate ca urmare a acţiunii celor doi inculpaţi au fost auzite de martora D.A., care uitându-se pe geam a văzut cum o persoană dădea din garaj ceva pe acoperişul garajului unei alte persoane care se afla lângă zid. Martora i-a dat un telefon părţii vătămate V.C. anunţând-o despre ceea ce a văzut, apoi au coborât împreună, cu lanternele în garaj.
Partea vătămată a reuşit să tragă bicicleta de la cei doi inculpaţi, a încercat să îi lovească pe aceştia, s-a împins şi lovit cu cei doi inculpaţi, după care inculpaţii au fugit cam 50 de metri, dar deoarece drumul se bloca, au fost nevoiţi să se întoarcă prin acelaşi loc. În timpul în care cei doi inculpaţi se băteau cu partea vătămată, partea vătămată a strigat la soţia lui, martora V.M., care era pe balcon, să îi aducă puşca.
După câteva minute, soţia părţii vătămate i-a adus arma lui V.C. şi i-a spus acestuia că arma nu este încărcată. Cei doi inculpaţi au auzit acest lucru şi au atacat-o pe partea vătămată, au lovit-o cu pumnii şi picioarele, au apucat amândoi de armă şi inculpatul R.C. a reuşit să îi ia arma părţii vătămate.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică. Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor considerând că instanţa de fond a dat dovadă de prea multă blândeţe raportat la gradul de pericol social concret al faptelor şi la persoana inculpaţilor.
La rândul lor, aceştia au solicitat reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă considerând că sunt prea aspre raportat la fapta comisă, impunându-se şi aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. Totodată, inculpatul R.C. a cerut achitarea sa pentru infracţiunea nerespectării regimului armelor şi muniţiilor conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., considerând că fapta nu există.
Prin Decizia penală nr. 263 din 21 iulie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelul formulat de parchet şi a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.
S-a reţinut că în ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedepse prea mici ce nu corespund gradului de pericol social concret al infracţiunilor şi persoanei inculpaţilor. Pentru aceste motive au fost respinse recursurile inculpaţilor reţinându-se în plus că din probe a rezultat şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.
Decizia a fost atacată de inculpaţi care au reiterat critica privind individualizarea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Modul în care inculpaţii au acţionat, împrejurările în care au fost comise faptele, mijloacele folosite, consecinţele produse sau care se puteau produce şi nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care nu le sunt favorabile, sunt tot atâtea motive care să justifice menţinerea pedepselor aplicate.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 263 din 21 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2003 la 21 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5395/2004. Penal. Art.183 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5397/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
