ICCJ. Decizia nr. 5393/2004. Penal. Art.211 alin2 c pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5393/2004
Dosar nr. 3836/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 306 din 7 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1423/P/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, privind pe partea vătămată G.P.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., pentru două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 7 ani închisoare, împotriva părţilor vătămate B.M. şi A.M.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, împotriva părţilor vătămate N.I. şi S.K.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2003 la zi, a prelungit măsura arestării preventive a acestuia pe timp de 60 zile.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului prezenţa în municipiul Timişoara pe timp de 5 ani.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei către partea civilă A.M., constatându-se recuperat restul prejudiciului.
A constatat recuperate prejudiciile cauzate părţilor vătămate N.I., G.P. şi B.M.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100.000 lei, pentru care partea vătămată S.K. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2002, în jurul orelor 5,00, inculpatul N.G. a hotărât să facă rost de bani şi cel mai sigur mijloc de a-i obţine s-a gândit a fi deposedarea unor persoane de sex feminin, de poşetele pe care acestea le purtau, bănuind că conţin şi portmonee cu bani. Astfel, în dimineaţa sus-amintită, inculpatul s-a deplasat pe str. Circumvalaţiunii din Timişoara, iar în momentul în care a ajuns la intersecţia acestei străzi cu str. Gh. Lazăr, a zărit apropiindu-se de instituţia R.B. din apropiere, o tânără, G.P., care avea pe umăr o poşetă. Considerând că este momentul prielnic de a acţiona, dat fiind faptul că era întuneric şi nici un alt trecător nu se apropia, inculpatul s-a postat în faţa victimei, punându-i un cuţit la gât, după care i-a smuls poşeta de pe umăr.
După comiterea faptei, inculpatul s-a îndepărtat de locul faptei, iar după ce a căutat în poşeta victimei, a găsit în interior o sumă modică, documente personale, cosmetice şi un telefon mobil. Întrucât documentele personale şi cosmeticele nu-i aduceau nici un folos material, inculpatul le-a abandonat într-un tufiş din zona Pieţei 700 din Timişoara, excepţie făcând telefonul pe care l-a vândut în oraşul Târgu-Mureş, unei persoane necunoscute. Anterior comercializării lui, partea vătămată l-a apelat telefonic pe inculpat, folosindu-se de telefonul sustras, cerându-i restituirea documentelor personale, astfel că, mizând pe indulgenţa autorului, partea vătămată G.P. a reuşit să-şi găsească poşeta abandonată de inculpat la locul indicat de el prin telefon.
Întrucât şi-a recuperat doar o parte din prejudiciu, partea vătămată G.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000.000 lei.
Văzând că activitatea sa îi aduce profit şi nu este necesar să depună prea mult efort, inculpatul N.G. a hotărât să-şi continue acţiunea de deposedare, motiv pentru care, în seara zilei de 2 ianuarie 2003, în jurul orelor 19,00, s-a deplasat pe str. Lonea din Timişoara cu scopul de a-şi găsi o nouă victimă. Astfel că, după ce victima B.M. s-a apropiat de Liceul Energetic, inculpatul înarmat cu un cuţit şi mascat cu o cagulă pe faţă, i-a sărit în spate, ameninţând-o cu tăierea, în situaţia în care nu-i va da banii din poşetă.
Surprinsă de apariţia neaşteptată a inculpatului, victima nu a opus rezistenţă, astfel că şi-a deschis geanta de unde a scos suma de 100.000 lei pe care i-a dat-o acestuia şi întrucât această captură nu a fost pe placul inculpatului i-a cerut şi telefonul mobil, pe care l-a zărit în poşetă. După comiterea faptei, inculpatul a vândut telefonul unei persoane rămasă neidentificată, astfel că recuperarea prejudiciului în valoare totală de 2.000.000 lei nu a mai putut fi posibilă şi pentru acest motiv, partea vătămată B.M., se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000.000 lei.
Continuând activitatea infracţională, inculpatul N.G. a comis o nouă infracţiune de tâlhărie la data de 14 februarie 2003, în jurul orelor 19,00, când, în timp ce se deplasa pe Aleea C.F.R. din Timişoara a zărit-o pe partea vătămată A.M., putând pe umăr o poşetă. Asigurându-se că nici o persoană nu se apropia de ei, inculpatul şi-a pus pe cap cagula, sărind în spatele victimei, iar după ce i-a pus la gât cuţitul, a ameninţat-o cu moartea, dacă refuza să-i dea banii din poşetă.
Inculpatul, folosindu-se de cuţit a tăiat breteaua poşetei, însuşindu-şi-o.
După comiterea faptei, inculpatul a găsit în interiorul poşetei un telefon mobil, un card B., un număr de 7 bonuri de masă în valoare de 350.000 lei şi o umbrelă de dimensiuni mici. Întrucât umbrela şi cardul nu-i erau de folosinţă, inculpatul le-a abandonat, folosindu-se doar de bonurile de masă şi telefon, pe care le-a vândut în oraşul Târgu-Mureş unei persoane rămasă necunoscută.
În dimineaţa zilei de 26 iunie 2003, în jurul orelor 5,00, în timp ce se deplasa pe str. Torontalului din Timişoara, inculpatul N.G. a zărit-o pe partea vătămată S.K., care se deplasa în faţa sa, iar atunci când a ajuns la intersecţia cu str. Liege şi-a pus cagula pe cap, sărindu-i în faţă. Profitând de elementul surpriză, inculpatul i-a smuls poşeta de pe umăr, părăsind apoi în fugă locul faptei.
Activitatea infracţională a inculpatului a luat sfârşit la data de 24 noiembrie 2003, cu comiterea ultimei infracţiuni de tâlhărie asupra părţii vătămate N.I., fiind surprins în flagrant de mai mulţi martori.
Astfel, în seara zilei de 24 noiembrie 2003, în jurul orelor 23,30, în timp ce partea vătămată se deplasa pe str. Albinelor din Timişoara, a fost surprinsă de către inculpat care venise în urma sa şi care, profitând de întunericul de afară, i-a smuls cu putere poşeta pe care aceasta o purta pe umăr şi în care se găseau acte personale, un telefon mobil şi produse cosmetice. Ţipetele de ajutor ale victimei au fost auzite de martorii C.C., C.A. şi P.V., care au pornit în urmărirea autorului. Văzând că este încolţit, inculpatul a aruncat poşeta în fugă, ea fiind recuperată de victimă, care fugea şi ea în urma martorilor.
În final, inculpatul a fost ajuns din urmă de către următori şi imobilizat, fiind apoi predat unui echipaj de poliţie, care trecea prin zonă.
Inculpatul a declarat apel, criticând sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei, susţinând că prima instanţă nu a dat eficienţa corespunzătoare circumstanţelor atenuante judiciare, ce rezultă din dosar.
Prin Decizia penală nr. 207 din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul ca nefondat, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea preventivă în continuare, până la zi. Totodată, instanţa l-a obligat pe apelant să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând, ca şi în apel, greşita individualizare a pedepsei. A susţinut că este suferind de epilepsie cu tulburări psihice, respectiv, comportamentale şi manifestate prin reacţii impulsiv-explozive; are, conform expertizei psihiatrico-legală efectuată în cauză, discernământul mult diminuat raportat la faptele imputate, că a avut o bună comportare ca student la Facultatea de medicină veterinară din Timişoara şi că a acoperit prejudiciile cauzate, ceea ce constituie circumstanţe atenuante, solicitând reducerea pedepselor sub minimul special, chiar dacă s-a reţinut concursul de infracţiuni ca o cauză de agravare a pedepsei rezultante.
Critica este nefondată.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză, se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică a faptelor este de asemenea, corectă.
Totodată şi individualizarea pedepselor este corectă.
Împrejurările favorabile inculpatului invocate de acesta au fost avute în vedere de prima instanţă, stabilind pedepsele la nivelul minimului special.
În acelaşi timp, instanţa, raportând aceste împrejurări la celelalte elemente, respectiv, la gravitatea faptelor la numărul lor, la modul cum au fost săvârşite şi la pregătirea intelectuală a inculpatului, a apreciat corect că nu se impune a se reţine circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen.
Se mai constată că sporul de pedeapsă de un an închisoare, aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., este justificat faţă de gravitatea ridicată a infracţiunilor aflate în concurs.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce din pedeapsa rezultantă, timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003, la data prezentei decizii şi a-l obliga pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G., împotriva deciziei penale nr. 207 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003 la 21 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5392/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5395/2004. Penal. Art.183 c.p. Recurs → |
|---|
